O sarcină nu-i ca alta

Prima mea sarcina, cea cu Iris, a fost perfectă. Am savurat fiecare zi în care burta mea se rotunjea tot mai frumos și toate loviturile chiriașei, ce mai, mi-a plăcut foarte tare să fiu însărcinată. N-am experimentat neplăceri,în afara  gleznelor care mi se umflaseră întocmai ca niște caltaboși.

Îmi place și acum să fiu însărcinată. Zău că aș naște treizeci de copii, dacă aș fi milionară în euro și nițel mai tânăra. Să port un copil în pântece e un privilegiu pentru mine, e un cadou pe care mi-l face Universul, să am capacitatea să aduc pe lume un om nou-nouț e o experiență care nu se poate compara cu alta pe lume.

Practic, eu îmi văd de ale mele, de muncă, de casă, de mers la cumpărături, la un film, de vizite, de ieșiri, iar în timpul ăsta, corpul meu, prin nu știu ce miracol, formează de la zero o persoană nouă. Cu unghii, cu buze, cu genunchi,sprâncene, călcâie, o persoană completă de la a la z. E de-a dreptul magic.

Totuși, sarcina aceasta nu seamănă deloc cu prima. A debutat cu dureri îngrozitoare de spate. Câteva zile am stat întinsă în pat, cu plosca cu apă fierbinte lipită de spate. Era singura modalitate prin care durerea devenea suportabilă. Din fericire, povestea asta a durat cam o săptămâna, după care nu m-a mai durut decât sporadic și niciodată la fel de rău.

Apoi, fix la început, am avut o poftă incredibilă de mâncare. Eu n-am fost niciodată vreo mare mâncăcioasă, așadar partea asta m-a luat prin surprindere.Deja mă și vedeam ditamai gravida la finalul celor nouă luni. N-a ținut mult,pentru că și-au făcut rapid apariția grețurile. Cât am fost însărcinată cu Iris, n-am experimentat niciodată grețuri și n-am vomitat nici măcar o singură dată. De data asta însă, n-am mâncat decât foarte puțin până pe la 13 săptămâni. Nimic nu arăta apetisant, nu-mi era foame, totul mirosea dezgustător. Chiar și fără să mănânc ceva, reușeam să vomit. Am citit că sunt femei care duc sarcina până la capăt în felul ăsta. Doamnelor, aveți toată admirația și compasiunea mea! E îngrozitor să-ți fie rău de dimineață până seara, în acelasi timp să fi nevoită să gătești și totuși să mănânci ceva, căci în tine crește un copil.

Răul de mașină nu mi-a dat niciodată de furcă. Până acum. La început a fost nasol tare, acum s-a mai ameliorat, însă n-a trecut de tot. Curbele și frânele bruște îmi fac rău. Sper ca după naștere să treacă, pentru că aș vrea să mai văd Transfăgărășanul și altădată, în viața asta.

Oboseala a fost mult mai pronunțată de data asta. Probabil faptul că acum am deja un copil în grijă (care la patru ani încă tot nu doarme buștean) a accentuat-o. În primul trimestru îmi picau efectiv ochii în gură. Abia așteptam să se facă ora de somn ca să mă pot băga în pat. Îmi era somn deja de la trezire. Încă sunt obosită, însă nu mai am starea aia permanentă de leșin. Obosesc când urc scări, îmi simt pulpele grele, îmi simt răsuflarea grea până ajung sus și mă simt greoaie. Asta nu s-a întâmplat la prima sarcina decât pe la final.

La sarcina cu Iris am pus în total 12 kg. La începutul sarcinii aveam 53 de kg, iar la finalul ei  65 kg. Acum, am început-o cu 56 kg și până acum, la 21 de săptămâni, am pus 6 kg. Așadar e posibil ca măcar în privința asta lucrurile să nu fie diferite de data trecuta. Cel puțin așa sper.

Arsurile. Oh wow, astea chiar au fost o surpriză. N-am avut așa ceva niciodată până acum. Când nu-s însărcinată tolerez bine orice aliment, mănânc macarea de la picantă până la foarte picantă, în orice fel de cantitate și sunt mereu dispusă să încerc ceva nou. Ei bine, acum altfel stă treaba. În special după cină, deși nu mănânc nici mult, nici la ore târzii, simt că-mi ia foc esofagul.E foarte neplăcut și nu am soluții pentru asta.

În schimb, acum sunt mai relaxată comparativ cu data trecută. În mod normal nu ar trebui să  fiu, pentru că acum sunt freelancer și situația mea financiară nu e niciodată stabilă, așadar nu există neapărat siguranța zilei de mâine. Totuși, nu-mi mai fac o tonă de griji, așa cum îmi făceam în timpul celeilalte sarcini. Nu știu dacă asta se numește inconștiență sau nu și zău că nici nu mă intersează.

Așa că, vara nu-i ca iarna și sarcina asta nu e ca cealaltă. La voi cum a fost?
“Dosar de Mamă” e și pe Facebook


400 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.