Știi momentele alea în care copilul stă pe budă de parcă timpul n-ar fi vreo problemă? Când îl întrebi dacă mai are mult, iar el în loc să-ți răspundă se face că nu te-aude? Când trăncăne vrute și nevrute, iar tu te sprijini plictisit ba de chiuvetă și cadă, ba pe-un picior și-apoi pe celălalt?

Ei bine, așa stăteam și eu, când m-am gândit să jucăm un joc, ca să treacă timpul mai repede.

– Irisule, dacă eu aș fi o culoare, ce culoare crezi că aș fi?
– Albastru.

– Și dacă aș fi un fel de mâncare?
-Ai fi curry.

– Dacă aș fi un animal?
– O pisică. Miaaauu.

– Dacă aș fi o jucărie?
– Atunci ai fi o lopățică.

– Dacă aș fi o prințesă?
– Cenușăreasa.

– Dacă aș fi o pasăre?
– Pescaruș. Și ai zbura sus, sus și eu ți-aș arunca bucățele de pâine.

– Dacă aș fi o băutură?
– Limonadă cu cireșe.

– Dacă aș fi ceva de îmbrăcat?
– Ai fi o geacă roz.

– Dacă aș fi mobilier?
– O chiuvetă.

– Dacă aș fi o carte?
– Cartea cu “Poveștile domnișoarei Firicel”.

– Dacă aș fi ceva dulce?
– Înghețatăăăă.

– Dacă aș fi o floare?
– Ai fi un mac.

– Dacă aș fi un fruct?
– O căpșună.

– Dacă aș fi un personaj, cine aș fi?
– Zâna Flora.

– Dacă n-aș fi mama ta, cine aș fi?
– Nuuu, nu vreau sa nu fi mama mea.

– Dacă aș fi un prinț, care din ei aș fi?
– Mama, tu ești fetiță, nu poți să fi prinț. Acum gata, am terminat și trebuie să mă ștergi.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook.