Parfum de flori

DSC_0859

Aveam de rezolvat o treabă cu un bilet de avion, așa eram în agenția de turism, așteptândumi răbdătoare rândul. În fața mea, o doamna cochetă, după ea, un domn. Ambii așteptau și ei rezolve una  alta. Între timp, așa cum stă bine românilor, au intrat în vorbă.

tot cheamă și fiicămea, acum și soră-mea, zicea doamna cochetă.
– Unde?
În Anglia. Locuiesc amândouă acolo deja de ani de zile.
Păi și de ce nu mergeți?
tot bâzâie. Îmi spun mereu uite, ele sunt acolo, iar eu stau aici singurică.
Așa
Da, ce mai, au dreptate. Eu chiar stau singură aici.
– Atunci mai bine mergeți acolo și dumneavoastră.
– De asta am venit aici. Azi îmi cumpăr biletul. Nu plec decât la anul, dar îl cumpăr, și îi pot spune fiicămii merg la ea.
– Eh, foarte bine.
Da, probabil. Însă nu-i deloc ușor plec. Parcă mi-e și rușine zic de ce n-am plecat până acum.
– Ei, haideți. De ce?
Păi, știți,  eu am flori. Multe flori. Unele foarte speciale. Îmi vine greu le las, despart de ele cum ar veni.
Haideți, doamna. Cât de speciale fie?

Doamna se uită lung la el. Cu mândrie și hotărâre, îi răspunde:
– Foarte speciale. Unele rarități. Pentru mine, florile astea sunt totul.
Duceți-le la o grădină botanică.
– M-am gândit și eu la asta. O văd. Am vrut le las vecinei mele, însă i-a născut fiica, acum e bunică și ea. dați seama numai de florile mele nu i-ar arde.
Și n-ați plecat toți anii ăștia pentru flori?
Da, domnule, de ce mirați așa?
Domnul ridică din umeri. Nu mai zice nimic.

– Am scos o floare pe casa scării. zic, nu mai există educație, nu mai există omenie, nu mai există respect pentru natură și frumos. Dimineața următoare i-am găsit frunzele găurite cu țigara. Vă mărturisesc am plâns. Chiar am plâns de ciudă.

A plecat doamna după ce a plătit biletul. A plecat și în urma ei a rămas o urmă de parfum. Iar eu am inspirat adânc, căci mirosea frumos a flori.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook

 

 

30 Shares

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.