În momente de cumpăna, familiile se regrupează. Ca soldații. Fiecare se armează cu ce are și se pregătește să se apere pe sine și pe cei de lângă. Doar că armele lor  nu sunt ascuțite în momentele grele. Nu, ele sunt iubirea, răbdarea și mai ales speranța. Speranța că boala n-o să învingă de data asta. Că nu sunt pregătiți, că încă nu a venit momentul.

Fiecare soldat se gândește și la camaradul de lângă el, îi împrumută mantaua lui dacă celuilalt îi e frig, sau busola după caz, dacă celălalt se pierde pentru o clipă. Ei știu că doar împreună pot răzbi. Că greul nu poate fi dus doar de unul sau altul, ci că acum au nevoie unii de alții.

Familia  e ca o armată mică. Așa trebuie să fie. Și la bine, dar mai ales la greu. Soldații se grupează în jurul celui rănit și îl apară cum știu ei mai bine. De aici vine puterea lor. Din acest împreună. Din credința că sunt acolo unul pentru celălalt.

Bunica lui Iris trece prin momente mai puțin bune acum. Ne dorim cu toții să-i trimitem toată energia pozitivă de care are atâta nevoie acum.

Fiți bine și sănătoși! Și mai ales, fiți împreună!

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook