I-am cântat mult când era bebeluş. Era singura modalitate ca să mai fac câte ceva prin casă. Când o lăsam din braţe, urla, apoi se potolea un timp doar dacă-i cântam. Aşa că băgam mare. Ştiţi voi, alea obişnuite cu “Elefantul Cici”, “Ţăranul e pe câmp”, “Wheels on the bus”, “Itsy Bitsy spider”, aveam un întreg repertoriu. Poate din cauza asta e acum atat de pasionată de muzică. Ea gângurea cât timp cântam, iar dacă mă opream, imediat mutricica i se boţea a plâns.

De ceva vreme însă, am extins educaţia muzicală pentru că a crescut şi preferinţele ei s-au schimbat. După pleata şi tricourile lui bărbată-miu, probabil v-aţi prins că nu ascultăm disco acasă, aşa că e oarecum firesc ca şi Iris să aibă aceleaşi gusturi. Prima ei piesă preferată a fost Guano Apes – Pretty în Scarlet, făcându–mă pe mine tare mândră, pentru că asta a fost una pe care eu am ascultat-o obsesiv când am lucrat pe vase de croazieră.

Apoi a fost Chris Rea – Auberge.

Apoi Pink Floyd – Another Brick în the Wall.

Apoi Everlast – White Trash Beautiful.

Offspring – Why don’t you get a job.

Iar acum, preferată e Ozzy Osbourne- Crazy Train.

Le las aici, să nu uit ce preferinţe muzicale avea Iris la trei ani. Cântă şi ea în gura mare, aşa cum se pricepe, bate ritmul cu piciorul şi ascultă cu toată atenţia de care e capabilă. Apoi cere din nou. Bate din palme şi râde zgomotos. Drumurile noastre cu maşina aşa arată. Ascultăm aceleaşi piese pe repeat, eu cu tată–su ne uităm unul la celălalt zâmbind, în timp ce Iris e rock’n’roll kid, acolo în spate, pe scaunul ei. Şi e fain, tare fain aşa.
Ai voştri ce muzică ascultă?

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook