De ce întârziem la grădiniţă

22471604_10155693497244876_1601199659_n

Dimineaţa a început cu deja clasicul “nu viau să meig ia gădiniţă”. Pe jumătate adormită, mănâncă un mango pe care i l-am tăiat cubuleţe. E morocănoasă. Mie îmi curge nasul şi îmi zvâcnesc tâmplele, din dormitor aud cum M strănută. Aparent, împreună cu Iris, facem şi noi grădiniţa viruşilor.
Când ieşim din casă, Ozzy dă din coadă şi ţopăie în jurul nostru. Îl mângâi pe grumaz, iar el mă linge vesel. Iris începe să râdă, iar eu zic câţiva aleluia în gând.

– Mama, hai să aieigăm cu Ozzy.
Alergăm prin curte până obosim. Iris râde deja în hohote, pe mine mă doare capul şi mai rău.

Pe drum ne oprim să adunăm nuci. Aia nu e bună că încă are coajă, cealaltă e prea mare, aialaltă e murdară, asta însă e perfectă.
– Doamna educatoaie o să-i deseneze o faţă zâmbitoaie.
Mulţumită, bagă nuca mică în buzunar, spre păstrare.

– Mama, uite un meic. Încă unul. Sunt muiţi meic.
– Melci, Irisule, mai mulţi melci.
– Da.
Se ghemuieste lângă ei şi le cânta “Melc, melc, codobelc”.
– Melche, ţe faţi melche?
– Ce faci, melcule. Aşa spunem corect.
– Da. Mie îmi paţe mai mult melche.
22447289_10155693497294876_1442808946_n
Apoi mă întreabă:
– Unde meig ei?
– Cred că tot la grădiniţă. La grădiniţa melcilor.
În ochi i se aprind luminiţe curioase.
– Ia gădiniţa meiţioi?
– Da. Cred că e acolo, uite, în iarbă.
– Şi au acoio doamnă educatoaie?
– Cum să nu.
– Şi cum o cheamă?
– Doamna educatoare Cochilie.
– Nuuuu. O cheamă ca pe educatoaieie mele.

Constat că nu mă mai doare capul. Deşi grădiniţa e la distanţă de maxim zece minute, noi o parcurgem în vreo jumătate de oră. Ne mai oprim şi la casa cu căţel. E mare, dar încă pui. Blănos şi curios, îşi bagă capul între barele gardului şi apoi se chinuie să-l scoată. Iris râde. Ar vrea să-l atingă dar nu-i dau voie. Căţelul îşi lasă capul într-o parte şi ne latră jucăuş.

– Ia ievedeie, caţeiuie. Ne mai vedem şi aitădată.

Ultima oprire o facem la casa cu ciupercuţă. Iris se caţără pe gard şi îi povesteşte ciupercii mov cu buline albe că ea nu vrea să meargă la grădiniţă, dar uite că mama o duce oricum. Ciuperca o ascultă resemnată şi în dimineaţa asta.

22414621_10155693497039876_1109714541_n
– Ia ievedeie ţupeicuţă. Ne mai vedem şi aitădată.

Ajungem la grădiniţă aproape la ora la care se serveşte micul dejun. O îmbrac cu rochia pe care şi-a ales-o de dimineaţă. Şi-o netezeşte cu palmele, încearcă să facă o piruetă şi se supără imediat:
– Nu e iungă, e pia scuită iochiţa asta. Nu-mi paţe.
Simt cum uşor dar sigur, durerea de cap revine.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s