Ţârrrrr. Ţârrrrr.
– Alo?
– No, servus.
– Servus. Ce faci? Gata, ai dus-o pe gâză?
– Da. Mai devreme am lăsat-o. Dup-aia am mers să cumpăr una alta şi acum merg spre casă.
– A plâns?
– Nu, n-a plâns. Ţopăia cu o fetiţă pe hol când am plecat de-acolo.
– No, ce bine!
– Da, exact. Voi ce faceţi?
– Eh, ce să facem, ne-am băut cafeaua, mai devreme am şi mâncat.
– Ce-aţi mâncat bun?
– Ce se mănâncă dimineaţa. Brânză, roşii, din-astea.
– Mi-e foame şi mie. Dar n-am roşii.
– Păi nu ziceai c-ai fost la cumpărături? Ce-ai cumpărat?
– Un dovleac şi lapte.
– Vrei să faci plăcintă?
– Nu, cred că îl tai felii şi-l bag la cuptor. Sau poate fac o supă cremă din el.
– No, bun.
– Voi ce planuri aveţi pentru azi?
– Mergem să plătim facturi, dup-aia mai vedem noi. Tu trebe să lucrezi imediat, aşa-i?
– Aşa-i. Ajung acasă şi trec la treabă.
– No, bine atunci. Hai că poate mai vorbim mai târziu. Pupă gâza când o iei de la grădi.
– O pup. Pupă-l şi tu pe tata.
– Bine.Pa.
– Servus, mama.
Voiam doar să vă spun că e bine tare să suni pe cineva drag, aşa de dimineaţă. Nici măcar nu-i musai să vă spuneţi multe. Doar să ştiţi unii despre alţii, că sunteţi bine, că v-aţi trezit şi că sunteţi sănătoşi.
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook.
Foarte frumos! Bucura-te ca ii mai ai, ai mei s-au dus! Pup fetele!
Ma bucur de ei cat pot. Imi pare doar rau ca nu ne putem vedea mai des. Insa sunt recunocatoare ca-i am. Pupare! 🙂