A trecut a doua zi fără zahăr. Cu surprize. Nu nu, n-am mâncat nimic cu zahăr. Am verificat etichetele înainte să mănânc. Doar că de aici au venit surprizele.

La prânz mi-am pus pe farfurie o porţie de curry cu pui şi orez, gătite de mine. Îmi place teribil aroma curry-ului, contrastul sosului gălbui cu albeaţa perfectă a orezului. Îmi place să colorez boabele de orez cu sosul, să le amestec uşor cu furculiţa înainte să le bag în gură. Plăcerea de a mânca felul ăsta de mâncare devine şi mai intensă atunci când adaug pe marginea farfuriei nişte sos Sriracha.

V-am povestit aici că am dezvoltat o adevărată dependenţă de sosul ăsta. Îl mănânc cu orice. Iar cu curry se potriveşte perfect. Înainte să-mi pun în farfurie, m-am uitat pe etichetă. Bang! Are zahăr!

Asta m-a durut! Dragul meu Sriracha are zahăr, sosul meu favorit pe care-l adaug la aproape orice, e îndulcit, iar eu am promis că o lună nu mănânc nimic cu zahăr. Aşa că am terminat curry-ul fără sos. Recunosc că am mormăit ceva în barbă, nu mi-a convenit deloc.

Am vrut să mai mănânc şi pâine prăjită cu unt la un moment dat, în timpul zilei. M-am uitat şi pe ambalajul pâinii. Ghici? Da, are zahăr. Aşa că, ori caut pâine fără zahăr (nu ştiu dacă există), ori mă apuc de făcut pâine. Probabil ultima variantă. Seara am vrut o salată de roşii cu ton. Ton din conservă. Da, şi ăla avea zahăr. N-am mai mâncat.

Ce-am învăţat ieri? Că luna asta provocarea va fi nu să nu mănânc dulciuri (îngheţată, prăjituri, ciocolată) ci să găsesc produse alimentare care să nu conţină zahăr sau îndulcitori. #SeptembrieFaraZahar continuă!

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook