Plăceri neaşteptate

jul2 (311).JPG

– Auzi, trebuie să aprindem candela, că n-o să-ţi vină niciodată să crezi ce mi-a cerut noră-ta! îi zice soacră-mea lui socru-meu.
– Aoleu, dar ce-a cerut? întreabă el amuzat
– Răsad de flori. Să-şi planteze şi ea în curte. Noră-mea, răsad de flori, auzi!
Soacră-mea râde de-a binelea acum. Mustăceşte şi socrul meu. Îmi vine şi mie să râd.

N-am fost niciodată iubitoare de flori. Nu m-am bucurat vreodată la un buchet de flori primit, cine mă cunoaşte nu-mi aduce flori la ziua de naştere, nici cu altă ocazie specială. Mi se pare că să cumperi flori e ca şi cum ai arunca bani pe geam. Nu-mi place să le pun în vază, să le schimb apa, nu am momente de tandreţe cu ele.

jul2 (154)

Îmi amintesc că atunci când am născut, colega mea de salon avea pe noptieră un buchet imens de trandafiri roşii primit de la proaspătul tată. Când m-au vizitat ai mei la spital, mama mea a văzut buchetul şi imediat s-a simţit rău că nu am şi eu unul. A încercat să mă convingă să accept să-mi aducă a doua zi flori. În zadar însă, mie nu-mi trebuiau şi pace.

Mamei mele îi plac florile. Şi lui tata îi plac. În apartamentul lor mic e plin de ghivece, pe pervaze, pe mobile şi pe balcon. Le udă amândoi, le şterg frunzele, le mângâie petalele şi vorbesc cu florile.Eu şi sora mea însă, uităm că au nevoie de apă ca să trăiască şi nu ne emoţionăm în general la vederea petalelor colorate, nu ştiu cum s-a nimerit aşa.
jul2 (288)
Soacră-mea are şi ea curtea plină de flori. Miroase frumos la ea acolo. Are şi narcise, şi lalele, are liliac şi bujori, crini şi trandafiri, toată primăvăra şi vara curtea îi e plină şi parfumată cu flori.

Abia târziu am avut şi eu pe pervaz un ghiveci cu o floare. O orhidee pe care am primit-o cadou de la una din cumnate. De data asta am avut grijă de ea, cumva pentru mine floarea avea legătură cu naşterea copilei, aceasta fiind ocazia cu care îmi fusese adusă. Apoi de la bunici am adus două ghivece cu aloe vera, să fie balsam pentru răni şi eventual eritem fesier al bebeluşei. Mai tarziu, de la aceeaşi cumnată am mai primit încă o orhidee. Uite-mă aşadar cu patru ghivece în casă. Eu, udând plantele şi ştergându-le frunzele de praf. Eu!
jul2 (209)

În curte, Marian plantase irişi, lalele, garofiţe şi un trandafir agăţător. Şi trebuie să recunosc că devenise plăcut să le privesc. Culorile, delicateţea lor. Poate că movul irişilor a plăcut ochilor mei, poate de-acolo a pornit, pentru că florile astea vor fi veşnic legate de fiică-mea, poate pentru că un om drag mie şi plecat dintre noi acum, mi le-a adus când afară încă era aproape iarnă şi irişi nu se găseau nicăieri.
DSC_0013
Soacră-mea îmi spunea că nici ei nu i-au plăcut florile în tinereţe. Dar că mai apoi, înaintând în vârstă, a descoperit că sunt frumoase şi că-i face plăcere să le îngrijească. Îi dă un sentiment de satisfacţie să le vadă, îi bucură ochii şi sufletul. Eu nu-s acolo încă. Poate o să fie şi la mine la fel, nu ştiu.

jul2 (213)

Ştiu doar că în vara asta, împreună cu Iris, am plantat flori pentru prima dată în viaţă. Când ne-am întors din vacanţa de la bunici, erau acolo înflorite, un rând întreg de flori, plantate cu mâinile mele. Şi că m-am bucurat tare când le-am văzut. Rup buruienile din jurul lor şi le ud. Poate îmbătrânesc, la naiba. Sau poate că doar au început să-mi placă florile.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s