Vacanţa noastră la bunici a luat sfârşit. De fiecare dată când plec din oraşul copilăriei mele, simt că las o parte din mine aici. Pentru mine, nicăieri pe lume nu e ca aici.

Nicăieri în lume nu cunosc aşa bine fiecare străduţă, nicăieri nu e mai verde bradul decât aici. Nicăieri în altă parte nu merg cu famila mea la pădure. Cu mătuşi, unchi şi verişori. Cu zmeură roz şi aromată, adunată direct din tufă. Cu tata ieşind din pădure cu braţul plin de ciuperci. Cu Iris dormind pe iarbă şi flori de câmp, în timp ce brazi înalţi până la cer stau strajă la capul ei.

Îmi iubesc familia cu patimă. Pe măsură ce trec anii, mă străduiesc să petrec tot mai mult timp cu ea şi mi-aş dori să pot mai mult decât pot acum. Partea bună rămâne totuşi că azi vin şi bunicii cu noi.

Mă duc acasă. Mă duc să-l văd pe Ozzy. Mă duc la curtea mea mică şi dragă. Iris se întoarce la jucăriile şi cărţile ei. La revedere Miercurea-Ciuc, până data viitoare, rămâi cu bine!

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook