M a intrat repede la supermarket,iar eu şi Iris am rămas în maşină, aşteptându-l să se întoarcă. Lângă noi a oprit un minivan alb. Din el a coborât un cuplu. El, mare şi înalt, cu umerii laţi şi părul ceva mai lung, arăta ca un jucător de rugby. Ea, blondă, cu zâmbetul pe buze, frumoasă şi însărcinată. Am privit-o admirativ.

A deschis portiera maşinii şi înăuntru am putut vedea o pereche de gemeni. Băieţi amândoi. Am aproximat că aveau în jur de doi ani, give or take. Admiraţia mea pentru femeia frumoasă şi însărcinată, a crescut brusc. După ce le-a desfăcut centurile de siguranţă copiilor, femeia i-a poftit să coboare din maşină.

Băieţii nu păreau să audă de fel că mama lor le vorbea. Am oprit muzica din maşină, curioasă tare să aud cum va decurge conversaţia între ei, însă n-am auzit mare lucru. Femeia le spuse ceva din nou, însă copiii refuzau să coboare, dând din cap şi ţinându-se cu mâinile de scaune. Ea stătea cu spatele la mine şi nu puteam să-i văd chipul.

A venit şi tatăl care semăna cu un jucător de rugby. I-a rugat şi el pe băieţi să se dea jos. Nimic. Cei mici se făceau că plouă. Părinţii stăteau acolo deja de cinci minute, rugându-se de copiii care-i ignorau. Apoi s-au întors şi le-am putut vedea feţele. Mama blondă şi frumoasă, cu tatăl lat în umeri, zâmbeau. Cu gura până la urechi.

M-a frapat imaginea asta. S-au sprijinit amândoi relaxaţi de maşină şi au aşteptat. Vorbeau între ei şi râdeau. Nu aveau maxilarele tensionate de nervi, nu vorbeau copiilor şuierat printre dinţi, nu ţipau, nu le pulsau venele la tâmple. Îi lăsau pe copii în ritmul lor. Erau relaxaţi, ăsta e cuvântul. M-am uitat la ei îndelung, ca la un tablou. Mi-am imaginat că trebuie să fie persoane confortabile în propria lor piele şi bine tare unul cu celălat.

Mâna lui i-a atins burta în treacăt şi i-a mângâiat-o molcom. Ea a zâmbit şi mai larg, şi mai frumos. Au aşteptat acolo, sprijiniţi de minivan până când copiii s-au hotărât să coboare din maşină, apoi cu câte unul de mâna, au intrat în supermarket, lăsându-mă şi pe mine zâmbind tâmp în urma lor.

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook.