Conferinţele Laura Markham văzute prin ochii mei

ASM_20151114_1263

Sâmbăta asta care tocmai a trecut, am participat la conferinţele susţinute de Laura Markham şi organizate de Totul despre Mame. Încă de la început, am fost plăcut surprinsă găsesc acolo o adunare impresionantă de mame, unele singure, altele cu copii de mână, purtaţi sau în cărucioare, câteva chiar gravide. Încă mai mişcată am fost văd acolo şi tătici.
bucur foarte, foarte tare văd există interes şi deschidere din partea părinţilor de a participa la genul ăsta de evenimente. Este o dovadă incontestabilă suntem preocupaţi creştem copii sănătoşi emoţional înainte de toate, încercăm facem lucrurile mai bine şi cu mai multă implicare. Iar asta e de-a dreptul minunat!

Prin ochii mei, Laura Markham s-a văzut ca o femeie caldă, zâmbitoare şi foarte echilibrată, o femeie pe care fi tot ascultat-o, tare bine le mai zicea. A răspuns relaxată la întrebări, a încurajat înţelegătoare acolo unde mamelor le tremurau vocile de emoţie sau nesiguranţă şi ne-a asigurat pe toţi cei prezenţi dacă suntem acolo, atunci cu certitudine suntem nişte părinţi implicaţi, interesaţi vadă lucrurile şi din persectiva copiilor.

Cuvintele pe care eu le-am auzit cel mai des sâmbătă au fost: conectare şi calm. Poate au fost altele rostite mai mult, însă mie astea mi-au sunat în urechi mai tot timpul. Calm şi conectare.
Poate pentru nu sunt tocmai o persoană calmă, pentru trebuie trag de multe ori aer în piept ca liniştesc atunci când simt explodez, şi pentru nu cred -s cea mai grozavă la partea cu conectarea. Cel puţin nu la toate capitolele ei.

Dar nu îngrijoraţi, dacă sunteţi şi voi în situaţia mea. Laura Markham zice ţie ca părinte nu-ţi cere nimeni fii perfect, niciodată nu e prea târziu începem fim părinţi mai buni. Niciodată!

Ce am învăţat de la Laura Markham:

Părinţeala nu e un set de strategii pe care le urmăm şi care ne garanteze copii cooperanţi.
Ca îi ajutăm pe copiii noştri, e necesar le permitem dea frâu liber emoţiilor, nu le refuzăm niciodată lacrimile. Chiar dacă motivele pentru care plâng pot părea absurde, adevăratele răni care le declanşează suferinţă poţi fi altele (o zi grea la şcoală/ grădiniţă, poate învăţătoarea a ridicat tonul la ei, poate un coleg i-a împins). Indiferent de motive, important e le dăm voie şi plângă lacrimile. -i ţinem în braţe şi -i înţelegem. Când noi le acceptăm emoţiile, copiii învaţă şi ei la rândul lor le accepte.

nu etichetăm un copil ca fiind rău pentru plânge şi nu facem greşeala de a presupunem el îşi poate controla emoţiile. De multe ori nici noi reuşim facem asta, aşadar de ce am avea o asemenea pretenţie de la un copil?

Laura Markham nu contestă cei mici au darul de a ne scoate din minţi. E de acord aceştia au o capacitate deosebită ne apese butoanele cele mai sensibile. Diferenţa o face modul în care reacţionăm când aceste butoane  ne sunt apăsate.
Nimeni nu merită se ţipe la el/ ea, indiferent de circumstanţe. În acelaşi timp, Laura ne îndemnă ne imaginăm cu ar arată o lume în care nimeni n-ar ţipa.
Ţipatul distruge relaţia cu copilul.
Ţipatul îţi poate afecta sănătatea.
Dacă susţii nu te ascultă decât atunci când începi ţipi, atunci înseamnă l-ai antrenat reacţioneze doar la ţipete.
Ca te abţii de la ţipat, muscăţi limba. La propriu, muscăţi-o, înfigeţi dinţii în ea.
– Insultele verbale sunt un atac la adresa copilului. Acestea scad stima de sine şi îi învaţă pe copii se aştepte ca cei din jur -i trateze rău.

Nu acţiona niciodată atunci când eşti furios.
Ca îţi poţi regla emoţiile, e necesar înţelegi ce simţi.
– Reglandu-ţi emoţiile, îţi ajuţi copilul.
– Autoreglarea îmi permite am tot felul de emoţii, dar aleg nu acţionez în baza acestora.
– Nu lua niciodată personal faptul copilul tău are un tantrum sau nu se poartă conform aşteptărilor tale. Când o iei personal, te simţi atacat. Copilul tău nu te atacă, zău n-o face!
Când simţi te ia valul, repetăţi o mantră (sunt furioasă, nu e o urgenţă, e doar furie, sunt doar furioasă) sau (e doar un copil, e firesc se comporte astfel, e doar un copil).
– De fiecare dată când reuşeşti te calmezi, îţi ajuţi copilul, acesta învaţă de la tine cum facă acelaşi lucru.
Siguranţa copilului tău este cea mai importantă. Când copiii nu se simt în siguranţă, atunci apare momentul în care nu se comportă bine.
Ca se simtă în siguranţă, copiii au nevoie te conectezi cu ei.
Prin îndrumare emoţională ajutăm copiii se autoregleze.
Când copiii sunt supăraţi: calmeazăte, oferă sentimentul de siguranţă, acceptă perspectiva copilului, arată empatie pentru emoţiile lui.
Când copiii refuză coopereze, problema este adesea încărcătură emoţională.

Cum învaţă copiii se liniştească singuri?
Când liniştim un bebeluş, acesta secretă substanţe neurochimice de liniştire. Cu cât sunt secretate mai des aceste substanţe, cu atât se vor dezvolta mai mulţi neuroreceptori.
– Copiii învaţă se liniştească singuri atunci când sunt liniştiţi de către noi. Copilul nu învaţă se liniştească dacă e lăsat plângă singur, ajunge se simtă copleşit de trăirea puternică şi îşi reprimă emoţiile.

Cum îşi dezvoltă copilul autodisciplină?
– Copilul alege coopereze, deşi nu agreează limita. Copilul renunţă la ceva ce îşi doreşte pentru ceva ce îşi doreşte mai mult (relaţia cu părintele). Aceasta este autodisciplină. Copilul îşi consolidează autodisciplina de fiecare dată când i se cere respecte o limită.

De ce sunt copiii neascultători?
– Le este teamă, se simt răniţi, neputincioşi sau frustraţi.
– Doresc ceva şi nu le pasă dacă părintele spune “nu” deoarece nu sunt conectaţi cu aceştia.

Am mai aflat si alte lucruri importante:

– Calitatea timpului petrecut împreună este foarte importantă, dar contează la cel de mult şi cantitatea.
Când un copil loveşte, o face pentru îi este teamă.
– Conectarea ta cu copilul tău, e motivaţia pe care acesta o are ca se comporte bine.
– Faptul te calmezi şi te conectezi la copil îi arată acestuia cât de mult contează el pentru tine.
– În timpul conectării, permite-i copilului conducă.
Râsul reduce stresul, risipeşte anxietatea, -l râdă.
Jucaţi împreună (cucu – bau, de-a v-aţi ascunselea, de-a calul, bătăi cu perne, de-a prinselea)
Când e supărat sau plânge, nu-i face morală, nu-i explica nimic atunci. Aşteaptă până se calmează. Până calmaţi amândoi.
– Nu-l învinovăţi sau ruşina.
Emoţiile trebuiesc simţite, apoi vindecate.
Ţine-l în braţe când plânge, de când e bebeluş. Chiar dacă nu poţi face plânsul înceteze, copilul se bucură e ţinut în braţe, se simte validat.
Când copilul face ceva ce tu nu îţi doreşti, atunci încerci -l controlezi şi e posibil nu mai simţi compasiune pentru el.Când încerci -l cotrolezi, ajungi -l ameninţi, iar copilul îşi pierde respectul pentru tine.
– Copiii agresaţi fizic au un IQ redus, creierul acestora e mereu într-o stare de alertă, simţinduse ameninţat în permanentă. Agresivitatea acestor copii creşte.

Încă îmi sună în urechi cele două cuvinte. Calm şi conectare. Pentru nu pot face una fără cealaltă. Nu pot conecta la copilul tmeu dacă nu sunt calmă. Nu-mi pot ajuta copilul dacă nu conectez la el. Stă în puterea mea ca adult şi mai ales ca părinte, învăţ calmez. E nevoie de exerciţiu, e fix ca un muşchi ce trebuie antrenat. Pot antrenez stau calmă atunci când copilul meu provoacă. E datoria mea s-o fac. Scopul meu e îmi învăţ copilul aibă inteligenţă emoţională şi se autoregleze, ca se poată bucură de o viaţă sănătoasă.

Cu asta am plecat de acolo. Sper ajute şi pe voi. Ţineţi minte cele două cuvinte.
Calm! Conectare!

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook

3 thoughts on “Conferinţele Laura Markham văzute prin ochii mei

  1. Pingback: Și a mai trecut o conferință de parenting | Who says we have to grow up? (Walt Disney)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s