Domnişoara NuŞiNuVreau

h-3

Cred că o să-i schimbăm numele în Domnişoara NuŞiNuVreau. Zău, i s-ar potrivi de minune. Zilele/ săptămânile/ lunile astea ne învârtim în jurul lui “nu”.
Nu vrea să meargă la culcare.
Nu vrea să facă baie.
Nu vrea să mănânce.
Nu vrea în camera asta în care suntem acum.
Nu vrea să iasă afară din casă.
Nu vrea să-şi pună chiloţi sau pantaloni.
Nu vrea rochiţa aia, după ce a plâns un sfert de ceas că fix pe aia o vrea.
Nu vrea linguriţa portocalie, cum îndrăznesc să-mi imaginez că e mai faină decât cea verde?
Nu vrea să-mi dea mâna pe stradă.

Ştiu însă că e o etapă firească şi importantă în dezvoltarea ei. Că acum descoperă , că are propriile opinii, că începe să-şi editeze propria declaraţie de independenţă, că are nevoie să guste din dulceaţa controlului. Aşa cum recomandă experţii, încerc să îi ofer opţiuni atunci când refuză vehement ceva. Dacă de exemplu, nu vrea să meargă la culcare şi încerc să evit un tantrum, atunci n-o să insist pe ce mi-ar plăcea mie,ci o să o întreb mai degrabă dacă ar vrea să se odihnească puţin cu Albă că Zăpadă sau cu Elsa? De cele mai multe ori tehnica asta îi distrage atenţia de la refuz, oferindu-i puterea de a alege, ia una dintre păpuşi şi urcă în pătuţ.

Tot în acelaşi scop o anunţ întotdeauna ce urmează să facem. Dacă suntem în parc, îi spun că în cinci minute vom pleca, reamintindu-i apoi că mai sunt două minute şi într-un final că a sosit vremea să mergem acasă. Ajută, e drept că nu întotdeauna, însă de cele mai multe ori funcţionează.
Sunt însă şi situaţii când nimic nu merge. Astea sunt momentele în care eu încă învăţ că de fapt nu trebuie făcut totul ca la carte, că e mereu loc de improvizaţie, că nu-i nici o tragedie dacă mai facem şi cum vrea copila.

Am observat (nu neapărat cu surprindere) chiar şi la mine, că de multe ori complic singură lucrurile fără să fie de fapt nevoie. De exemplu Iris nu voia să poarte chiloţi sau pantaloni.
Eu insistam să mă lase s-o îmbrac, spunându-i că altfel răceşte, deşi ştiam foarte bine că nu e aşa. Abia după ce ea a început să plângă mi-am lăsat propriul orgoliu deoparte şi am recunoscut că insistam să se îmbrace doar că să “câştig”, ca să facă de fapt aşa cum voiam eu. Să-i arăt cumva că eu dictez, eu sunt şefa în relaţia asta. Sună destul de nasol, aşa-i? Mă gândesc că vi s-o fi întâmplat şi vouă.

Cred că am simţit aşa pentru că eu am perceput refuzul ei ca pe o sfidare directă. Cum să mă sfideze pe mine copila de doi ani? Eu sunt adultul, trebuie să mă asculte pentru că ştiu mai bine, iar dacă cedez de data asta atunci o să mi se urce în cap şi lucrurile o să scape de sub control. Astea mi-au trecut prin minte atunci.
Pentru că e al naibii de frustrant să auzi doar “nu”. Ar fi mult mai uşor dacă ar fi copiii ăştia ceva mai cerebrali, însă adevărul e că nu sunt. Însă eu adultul, eu părintele, eu trebuie să fiu cerebral.

Am priceput totuşi că nu-i nici o tragedie dacă am un copil ce aleargă de dimineaţă până seara în fundul gol prin sufragerie sau dacă n-a mai făcut baie de trei zile. Ce-o să se întâmple dacă îi permit lucrurile astea? Absolut nimic. O să stea murdar trei zile şi poate o să-i îngheţe puţin bulanele.
Autoritatea mea de părinte (whatever that means) nu va fi ştirbită, cred că de fapt asta e teama care ne face să reacţionăm vehement când copiii refuză să facă ce le cerem .

Cred că e important pentru dezvoltarea copilului să aibă voie să spună şi nu, oricât de neplăcut e pentru noi părinţii. Desigur că excepţie fac situaţiile în care refuzul copilului pune pe sine sau pe altcineva în pericol. In rest, liber la alergat in fundul gol! 🙂

Dar haida, ajunge pentru azi. Domnişoara NuSiNuVreau va salută. Sau Nu, Nu, Nu vrea să va salute! 🙂

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s