Primele cuvinte de bebeluş

 

La cincisprezece luni, e tot mai guralivă. Vorbeşte toată ziua în bebeluşeasca ei şi jur că e aşa de haioasă, încât aş putea să stau şi s-o ascult la nesfârşit, fără să mă plictisesc.

Merge pe vârfuri din living în hol, se întoarce, ca apoi să mai facă o tură pe acelaşi traseu, în timp ce bodogăne vrute şi nevrute. Se opreşte, îşi dă capul pe spate şi râde zgomotos, ca apoi imediat să continue cu vorbăria şi plimbatul. Ai putea zice că e pe promenadă şi poartă o conversaţie cu cineva care o face să radă, deşi ştiu că-i devreme să aibă prieteni invizibili.

Înţelege chestii simple, gen “adu-mi te rog şosetele” sau “ unde ţi-ai pus suzeta”, răspunde şi îi place să fie implicată în toate conversaţiile noastre.
A se înţelege că atunci când vorbesc cu tată-su, ea ridică tonul încercând să ne acopere, ca să ne fie clar că e şi ea acolo şi are un punct de vedere demn de luat în seamă.

Cuvintele pe care le rosteşte singură sunt:

sasa = suzeta
işa = uşa
mâne = mâine
buda = budă (ups)
pupu = înseamnă pipi, pârţ, oliţă şi numărul doi deopotrivă, tot ce se întâmplă în zona respectivă are alocat cuvântul ăsta
mă-sa = masă
mâşi = mănuşi
bebe = bebe
ta-ta-ta = totoşi
mama
tata
au = au

Pe lângă astea, de la Ozzy, alsacianul nostru, a învăţat să latre, aşadar când ne plimbam latră la stâlpi, borduri şi alţi câini. Face ga ga ca gâsca, be be ca oaia, mu ca vaca, pisica aparent latră şi ea, ursul face mo mo iar raţa ma ma.

Însă mai des decât orice alt cuvânt, foloseşte “nenea”. Lungeşte cuvântul de parcă l-ar cânta şi-l rosteşte toată ziua, mai mult chiar decât zice “mama” sau “tata”, nenea în sus şi nenea în jos. Acum, aţi putea crede că nenea e vreun tataie pe care îl cunoaştem, însă v-aţi înşela.
Nenea nu e o persoană, e maşina de spălat sau bormaşina, aspiratorul, uscătorul de păr, orice produce zgomot ceva mai puternic.

Într-o seară vecinul dădea găuri în pereţi şi am încercat să-i explic copilei inspaimântate că e doar nenea care face puţin zgomot, iar ea a asociat imediat gălăgia cu cuvântul. Şi cum locuim într-un cartier în care se construieşte, iar pe parcursul întregii zile se aud ciocănituri, bufnituri şi diverse utilaje, cuvântul ei preferat a devenit “nenea”.

Abia aştept să înceapă să formeze propoziţii şi să vorbim ca fetele.
Ai voştri ce cuvinte spun?

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s