De ce am ales sa nasc la o maternitate de stat

Infants in Hospital Nursery ca. 1990-2000

Cred e excelent acum, femeile pot alege unde vor nască, în sistem privat sau la o maternitate de stat. Fiecare are priorități și așteptări diferite, multe femei au sechele urâte legate de spitalele românești, nu de puține ori pe bună dreptate.

Mai cred fiecare viitoare mămică, trebuie susținută în alegerea pe care o face, oricare ar fi ea, nicidecum judecată sau întrebată la fiecare pas “de ce ai ales așa?”

Când am ales nasc la o maternitate de stat, mi-au fost adresate cele mai nepotrivite întrebări. Am fost întrebată dacă sunt conștientă la ce expun pe mine și pe bebeluș, de parcă mergeam nasc și eu în staul, nu într-un spital. Sau dacă realizez voi cheltui aceeași suma pe care plăti-o la un spital privat. Chiar și dacă am aflat, în maternitatea respectivă, un copil s-ar fi înecat cu un gândac. Și multe altele, în același spirit.

Când am făcut alegerea, am luat în considerare următoarele aspecte:

Medicul. fie o persoană calmă, mi inspire încredere, răspundă la toate întrebările din lista (da, duceam la fiecare control cu lista), fie disponibil la orice oră și pentru orice problemă avea, vină la spital dacă nașterea s-ar fi declanșat mai devreme. A fost toate astea, așadar am făcut alegerea potrivită.

M-am întrebat cât de important va fi confortul pentru mine. Dacă e necesar stau singură într-o rezervă, sau dacă pot tolera prezența unei alte mămici, în același salon cu mine, în acele momente. Am stat într-un salon de două persoane, cu încă o mămică și un bebe. Salonul nu era renovat de curând, dar era curat, prezența celeilalte mame m-a ajutat nu simt singură și neajutorată, nu am considerat un alt ambient mi-ar fi fost mai mult sau mai puțin folositor.

M-am gândit serios, dacă eventuala impolitețe a asistentelor și a infirmierelor m-ar putea afecta emoțional. Am hotărât voi fi atât de obosită și ocupată cu Iris, încât posibilele remarci nepotrivite, sau priviri aruncate cu subînțeles, ar putea trece de-a dreptul pe lângă mine. Surpriza a venit din faptul toată lumea a fost drăguță, asistentele au răspuns la întrebări, au venit când le-am solicitat calmante, unele au fost chiar zâmbitoare. Contrar așteptărilor și fără le îndesatențiiprin buzunare.

Aspect financiar. Aici nu e nimic de dezvoltat, nașterea la un spital de stat e gratuită, cea de la unul privat, costă. Nimeni și nimic nu te poate obliga dai bani cuiva, dacă nu dorești.

Faptul în eventualitatea apariției unor complicații, spitalul privat trimite pacienta la un spital de stat, complet echipat pentru a interveni în orice situație de urgență.

Pe Iris am avut-o cum mine în salon, începând cu a doua zi.  Amintindu-mi durerile ce au urmat imediat după operația cezariană, nici nu cred fi putut o îngrijesc singură în prima zi.

Una peste alta, experiența a fost una pozitivă, fără sechele sau păreri de rău n-am ales altceva. Subliniez, aceasta este doar povestea mea, nu îndrum și nici nu încurajez pe nimeni facă la fel ca mine. Cred cu tărie foarte important este ca mama fie mulțumită cu alegerea pe care o face, nu fie nevoită dea explicații nimănui legat de aspectul ăsta, și pășească în spital cu încredere.

Tu unde ai ales naști? A fost experiență pe măsură așteptărilor

Credit foto: www.dailymail.co.uk

P.S. “Dosar de Mama” e si pe Facebook 🙂

17 Shares

One thought on “De ce am ales sa nasc la o maternitate de stat

  1. Povestea mea este una simplă și are un final minunat. Ca orice “corporatistă ” am dorit să îmi urmăresc sarcina la un spital privat. Auzisem și citisem numai lucruri ” stranii ” despre spitalele de stat și mi-am spus că nu trebuie să risc nicio secundă. Până la 4 luni sarcina mi-a fost urmărită doar la particular, de către un medic foarte bine cotat. La un control atât medicul curant, cât și medicul care s-a ocupat de ecografie mi-au dat de veste că sarcina mea prezintă un risc de naștere prematură și că se poate să se întâmple ca bebe să vină mult mai devreme. La întrebarea ce se întâmplă dacă nasc mult mai devreme, domnul doctor mi-a răspuns sincer că nicio clinică particulară nu este pregătită să primească prematuri și că mă sfătuiește, ca pentru siguranță să merg și cu un medic la stat.
    La început am fost puțin reticentă, am zis că o să merg în paralel cu clinica particulară și doar în caz de urgență o să ajung la stat. Mă “documentasem” mult de pe facebook și alte grupuri destinate mămicilor despre “ororile” din spitalele de star.Pe parcurs lucrurile s-au schimbat. 😊
    Tot de pe facebook am ajuns într-o seară să o abordez şi să o întreb pe o domnișoara doctor cât de “rău” este la Filantropia. Mi-a răspuns frumos că îmi recomandă să vin, să văd și să mă conving singură că imaginea făcută nu este cea reală. Ulterior s-a dovedit că a fost cea mai bună metodă de a schimba o concepție eronată.
    Ca să mă conving, am început imediat cursurile de puericultură. Am fost la acestea și mi-au dat senzația de familie, de siguranță. Ca orice mamă tânără aveam nevoie disperată să îmi repete cineva că o sa fie bine. Domnișoara doctor a fost cea care la fiecare temere (firească sau nu) a venit cu o încurajare. Ușor ușor ne-am apropiat de cele 40 de sapt.
    În noapte de 28 ianuarie, au început contracțiile. Era ora 1 noaptea. Am ajuns la camera de gardă, soțul meu a sunat la domnișoara doctor. Nu era încă cazul să vină, dar l-a asigurat că o să țină legătură cu medicul de gardă și o să fie lângă mine dacă situația o cere. În urma consultului, m-au internat. În momentul în care m-am văzut internată, am zis că acolo o să mă uite. Nu a fost așa. Venea și ne întreba și ne încuraja pe fiecare. Așteptarea a fost una scurtă și la ora 4, deși intra de gardă de dimineață, doamna dr. era lângă mine și mă încuraja. Ne pregateam împreună pentru marele moment. Mi-a explicat pas cu pas ce urmează și mi-a respectat până la final decizia de a naște natural. A venit domnul doctor anestezist care deși avea în față o pacientă nu tocmai comunicativă în acele momente, dar care a reușit să mă înțeleagă și să facă o treabă minunată. Apoi moasa
    mi-a explicat pas cu pas ce urmează. Am născut natural cu epi. La 8.20 îmi țineam minunea în brațe. După clipele magice(daaaa exista clipe magice și la stat) fetița a fost preluată de către echipa de la neonatologie. Echipa care s-a ocupat de mine, a avut grijă să nu plec de acolo până nu mi-am revenit. Am ajuns în rezervă (auzisem eu ca spitalul nu este foarte curat :))). Mi-am dat seama că și de aceasta data avusesem o imagine greşită.Se făcea curat in fiecare zi.Pe tot parcursul șederii noastre, am fost asistate și ajutate de către de către echipa de medici și asistente. Au venit şi m-au ajutat să atasez corect fata la sån. Nu am dorit sa îi dau supliment micuței și decizia mi-a fost din nou respectată. Așa am mai doborât un mit care spunea că în maternitățile de stat nu se încurajează alăptatul. Am ieșit sănătoase și voioase. Acum minunea are 12 lunite și dacă ar fi să mai repet experiența aş alege tot spitalul de stat.❤❤❤❤

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.