Se trezeste prima. Se intinde si casca, apoi ma vede. Eu ma uit la ea printre gene, incerc s-o pacalesc, poate o adormi la loc, inca putin.
Nici vorba, se uita fix la mine, i se lumineaza chipul, zambeste larg, cu opt dinti mici ca de soricel, si zice clar: ta-ta.
Ii spun, ma-ma, eu sunt mama. Ta-ta repeta ea, tot zambind. Ta-ta-ta-ta, ca sa fie clar, sa bag bine la cap.

O iau pe sus, imi bag nasul in cutele gatului ei, unde miroase asa de bine. E calduta si inca molateca dupa somn, se lipeste de mine si ramane acolo nemiscata. As putea sta cu ea asa, pana la capatul timpului.

Dupa schimbatul scutecului, ne ducem in living. O asez pe covor, inca nu merge singura dar pleaca grabita, de-a busilea, catre cutia cu jucarii. Are scopul bine determinat, apuca un picior de papusa si trage pana o scoate. Se bucura zgomotos cand o vede, o strange cu foc la piept, o mozoleste, ii baga degetele in ochi si-i spune gales: ma-ma. Apas papusa pe piept ca sa repete si ea: ma-ma, Iris rade cu gura pana la urechi, succes total.

Din bucatarie, o supraveghez, in timp ce ii pregatesc fructele. Se plictiseste repede de papusa si porneste navalnic catre mine, de-a busilea. Din graba, se rostogoleste si cade. Plange, vin la ea, o ridic in brate, o consolez, ne pupam, o pun jos, revin la bucatarie.

Gaseste telecomanda, o ridica, chiuie fericita, apasa butoanele, o scutura si se loveste cu ea. Din nou, plange, vin la ea, o ridic in brate, o consolez, ne pupam, o pun jos, revin la bucatarie.

O asez la masuta si ii pun in fata bucatele de fructe. Se uita la ele, le matura bine cu palma, rade, ia o bucatica intre aratator si degetul mare, o duce la gura si plescaie satisfacuta. Dupa 4 inghitituri, incepe sa arate cu degetul obiectele din bucatarie, pe care mi le cere, de parca micul dejun nu poate continua fara ele. Ii dau o lingurita din plastic. O trece ferm prin bucatile de fructe, pe care le trimite pe podea. Rade, ii place, e fain cand cade mancarea pe jos.

Dupa micul dejun, ne jucam impreuna. Eu ii fac turnulete din cuburi, ea le darama, rasfoim o carte cu buburuze si gandacei, o gadil, ne jucam cu papusa, rasturnam toate jucariile pe jos, rostogolim mingi.

Vrea sa urce scarile. Sustinuta le urca, oboseste, protesteaza insa cand le parasim. Daca imi intorc privirea o clipa, fuge din nou la ele, convinsa ca ajunge pana sa observ, asa ca sunt in alerta maxima de teama sa nu cada sau sa se raneasca.

Merge de-a lungul canapelei, cand ajunge la colt face doi sau trei pasi singura si mi se arunca razand in brate. O prind, o pup si-o strang la piept, pana se zbate.

Schimb scutecul, gandindu-ma ca in curand n-o mai pot convinge sa ramana intinsa pe spate pana la sfarsitul procedurii. Se foieste, ma loveste cu picioarele, se ridica in fund si vrea sa plece. O intind la loc, respir adanc si imi amintesc de timpuri mai simple, cand schimbatul nu insemna sa alergi prin casa dupa un copil in fundul gol.

Adoarme. Fug la bucatarie sa mananc.
Ii spal biberoanele, curat masuta ei, adun fructele aruncate pe sub ea si prin bucatarie, dau cu mopul. Ii pregatesc pranzul, curat si spal legumele, carnea si le asez in steamer.

Adun jucariile in cutii ca sa pot matura. Matur. Adun rufele murdare si pun masina de spalat la treaba.

Imi fac o cafea, sorb din ea, imi pun laptopul in brate si imediat din camera ei se aude un scancet, ma cheama, s-a trezit.

Ii dau sa bea apa. Vrea sa tina singura cana. O ia in mana, o scutura temeinic razand, pe podea se formeaza un mic iaz.

Ma duc la toaleta, ea sta in usa, se uita fix la mine, bate din palme si-mi spune bravo. Inteleg ca am facut o treaba buna.

Ne jucam, exerseaza mersul pe langa canapea, cade, plange, o iau in brate, o consolez. Ii dau papusa preferata sa se joace, apoi merg la bucatarie, de unde o pot supraveghea in continuare. Curat un morcov. Iris ajunge in timp record si ea, incearca sa se agate de un scaun care se clatina periculos deasupra ei.

O duc inapoi in living, raman langa ea, ne jucam cu un castron si-o lingura de lemn, revin la bucatarie. Curat o jumatate de ceapa, Iris se grabeste navalnic spre scari. Abandonez ceapa, o sustin sa urce scarile, raman putin cu ea in living, revin la bucatarie. Curat inca o jumatate de ceapa, Iris se loveste cu un xilofon. O iau in brate, o duc in fata oglinzii unde ma stamb pana ii trece si rade. Ma strange in brate cu foc si ma mozoleste.

Renunt la gatit si iesim in curte. Iris striga si se bucura cand il vede pe Ozzy, alsacianul familiei. Dulaul vine s-o pupe, Iris tipa, intinde mainile dupa el si rade.

Pranzul e servit, Iris devoreaza bucatele de broccoli, morcovi, dovlecei si pui. Rectific, dovleceii sunt mozoliti bine in par, storcositi intre degete si aruncati pe jos. Arata cu degetul catre cutite, catre farfurii, cuptor, le vrea pe toate si protesteaza cand nu i le dau. Cere apa, pe care vrea s-o bea doar singura, acum pe dovleceii de pe podea au propriul lor lac.

Pentru ca Iris mananca singura, dupa pranz se impune o baie. Iris plange cand ii spal parul, incearca sa se ridice singura din cadita, se supara ca nu o las si arunca jucariile. Plange cand o scot din cadita, plange cand o sterg, cand ii pun scutecul si o imbrac. Ma uit in oglinda si remarc trei fire de par alb noi.

Iris adoarme, eu fug la bucatarie, gatesc cina mea si a lui M, pregatesc si cina ei. Curat dezastrul ramas in urma pranzului servit, dau cu mopul. Mananc pranzul. Ies in curte sa intind rufele. Ma intind langa ea si atipesc un sfert de ceas, cand, hopa, Iris se trezeste.

Bea lapte, evident ca singura, nu ma lasa s-o ajut. Doua, trei inghitituri si arunca biberonul pe jos. Zambind, mi-l arata cu degetul, sa-l ridic. Procedeul se repeta pana la urmatoarele trei fire de par albe.

O imbrac, o pun in carucior si iesim din curte, plecam la plimbare. Imi amintesc ca am uitat suzeta, ma intorc s-o iau. Pe drum, Iris se intoarce cu fata la mine si incearca sa se ridice pe picioare, in carucior. O asez si ii pun centura. Plange, tipa, nu-i place. Cant in gura mare “Elefantul Cici” pana se linisteste.

Face cu mana tuturor, oamenii ii zambesc si isi flutura la randul lor mainile, salutand-o. Priveste incantata masinile, casele, intinde mainile catre toti copiii, arata copacii cu degetul.

Revenim acasa la ora cinei, Iris mananca mamaliga cu branza ca o ciobanca mica, face”mmm”, ii place tare. Ii fac un dus rapid, riposteaza, e obosita, e timpul de culcare. Maine o luam de la capat.

Zilele tale cum arata?

Credit ilustratie: http://www.colourbox.com

“Dosar de Mama” e si pe Facebook
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/?ref=hl