Am dus-o la pediatru de îndată ce a făcut muci şi a tuşit uşor. Nu-mi place să aştept să văd cum evoluează, nu ştiu să fiu calmă atunci când se îmbolnăveşte, mă înverzesc dacă tuşeşte puţin, chiar şi când în urma unui consult se adevereşte că are doar muci şi că în condiţii propice îşi revine în câteva zile.
Aşa că după ce medicul a stabilit că e doar o mucoasă, s-a uitat adânc în ochii mei şi mi-a comunicat serios: “Ştiţi că trebuie să-i curăţaţi nasul, nu-i aşa?”
Ştiam, cum să nu ştiu, însă după experienţă cu Roseola Infantum când a urlat ca o mică soprana de fiecare dată când am folosit batista bebeluşului, am rămas amândouă cu sechele şi mi-am dorit în secret să nu mai fiu nevoită vreodată să-i aplic procedura, chiar dacă în sinea mea ştiam că “winter is coming”.
No bun, am pregătit batista, nu cea conectată la aspirator că şi-aşa se sperie de zgomotul pe care îl face iar eu îmi şi imaginez cum ar putea acţiona pe nasul unui copil mic, un aspirator care poate ridica lejer un covor. Aşa că o folosim pe cea care necesită ca un adult să tragă cu gura de la un capăt al furtunaşului în timp ce dispozitivul e introdus uşor în nara copilului (mucii rămân în dispozitiv, promit solemn)
Ştiu, sună rău, când am citit instrucţiunile de folosire, m-a luat cu leşin. Să fac ce? Să-i trag eu mucii cu gura? Pff, păi eu când văd un copil care nu-i al meu, cu muci la nas, fac stânga împrejur şi dispar în doi timpi şi trei mişcări. Nu-s mare fan nici la propriul copil recunosc, ce să fac..
Aşa că prima dată când am folosit batista, M a fost deschizător de drumuri, eu doar am supravegheat jumate leşinată şi am încercat să liniştesc găluşca. Dar cum M nu e mereu acasă, mai şi munceşte, iar mucii n-au ţinut cont de faptul asta, n-am avut de ales şi am folosit-o.
Între timp m-am specializat, duc procedura la capăt de una singură, nu mai e nevoie să o ţină cineva pe Iris în timp ce îi desfund nasul. Nu ştiu dacă ea rămâne cu traume după o răceală şi câteva aspirări de muci, eu însă sigur. De îndată ce vede dispozitivul, începe să urle. Zdravăn, nu aşa, puţină smiorcăiala, numai bine că să-mi tremure mâna de frică să n-o rănesc (deşi ştiu clar că procedura nu e dureroasă).
Nu e cale să o îmbunez vorbindu-i, mângâind-o sau cântându-i, se sperie şi urlă, mă împinge cu mâinile şi picioarele, are o expresie de suprindere că am imobilizat-o şi o privire care mă roagă să încetez. Fiecare sesiune de scos muci mă stoarce bine bine şi da cu mine de toţi pereţii, şi de fiecare dată jur că n-o mai fac din nou. Până vine seară şi Iris se îneacă cu muci sau nu reuşeşte să doarmă şi atunci o luăm de la capăt.
Am incercat şi treaba cu ceapa tăiată la capul copilei în timp ce doarme, însa nu funcţionează atunci când răceala e deja instalată.
Voi cum faceţi, aveţi o soluţie mai simplă?
“Dosar de Mama” e şi pe Facebook
Sursa foto: www.rantchic.com
Dosar de Mamă 