Finalul dureros al documentarului Colectiv

Filmul nu este despre tragica seară de 30 octombrie 2015, când clubul Colectiv a ars, ci despre corupția și hoția în lanț, care prin prezența lor în sistemul medical românesc, au făcut acea noapte posibilă. Dacă nu l-ați văzut, săriți peste această postare, deoarece conține spoilere.

Documentarul detaliază investigațiile jurnalistului Cătălin Tolontan, realizate în anul următor tragediei de la Colectiv. Nu mi-a dezvăluit neapărat ceva ce nu știam deja și deși este un documentar interesant, datorită titlului mă așteptam la altceva.

Dar nu despre asta vreau să scriu, dacă doriți să vedeți filmul, îl găsiți singuri pe Hbo Go.

Ce s-a întâmplat atunci la Colectiv mi-a frânt inima. Nu doar mie, știu. Era exact genul de club în care noi am fi ieșit dacă n-am fi avut copil mic, club frecventat exact de genul nostru de oameni, care ascultau genul nostru de muzică. În alte circumstanțe, am fi putut foarte bine să fim și noi acolo.

Am plâns mult atunci, am plâns la fiecare moarte și m-am simțit extrem de vulnerabilă și neputincioasă. M-am gândit mult la tinerețea celor plecați dintre noi, la durerea fizică pe care au îndurat-o, la familiile lor rămase în urmă. Familiile, la ele încă mă gândesc uneori. Cum pot oamenii să trăiască zi după zi, să închidă ochii în fiecare noapte, știind că statul le-a lăsat copiii, frații, soții, mamele și surorile să moară. Statul i-a mințit privindu-i în ochi, apoi i-a abandonat.

“Avem de toate”, au zis atunci. De toate, mai puțin simțul datoriei și iubirea față de semeni.

Pentru mulți dintre noi, Colectiv este o amintire dureroasă, însă pentru familiile victimelor, rămâne o rană ce supurează.

Ultimele secvente din documentar sunt sfâșietoare. Familia lui Alexandru Hogea, cea de-a 60-a victimă, merge să-i viziteze mormântul în ziua de Crăciun. În timp ce mașina se apropie de cimitir, mama lui Alexandru are ochii umezi și mâinile împreunate în poală. Pe mormântul băiatului este un brad împodobit. Cu globuri, cu tot ce trebuie. De cruce stă agățat un colier cu medalion, care probabil i-a aparținut lui Alexandru. Tatăl aprinde lumânari, bunica plânge, brațul mamei o cuprinde cu gesturi de consolare. Ninge cu fulgi mici și rari. Tatăl îi spune blând: “gata, mamă.”

Bunicul și tatăl ridică fiecare câte un păhărel, lângă crucea băiatului. “Noroc, tată”, zice Narcis Hogea, către fiul său din mormânt, cu vocea strangulată, înainte să bea. Îi toarnă și băiatului un păhărel pe pământul înghețat. Afară e frig, sora mai mică a lui Alexandru are fularul tras peste gură. Mama băiatului privește tăcută fotografia cu chipul lui frumos, apoi se uită în pământ, reușind cu greu să se țină cu firea.

Ultimele imagini ne arată familia Hogea, în mașină, plecând de la cimitir. Tatăl ajustează volumul unei melodii. Mașina pornește.

Din difuzoare se aud versurile: “To be humble, to be kind
It is a giving of the peace in your mind
To a stranger, to a friend
To give in such a way that has no end“.

Mama lui Alexandru ridică mâna în chip de rămas bun către cimitir, pe măsură ce mașina îl lasă în urmă.

Melodia continuă să se audă, în timp ce ochii tatălui și ai mamei sunt plini de lacrimi.

We are love, we are one
We are how we treat each other when the day is done
We are peace, we are war
We are how we treat each other and nothing more.”

Ochii înlăcrimați ai lui Narcis Hogea se văd în oglinda retrovizoare, în timp ce cu vocea sufocată de durere începe să cânte și el:

A world that’s full of endless possibilities
And heroes don’t look like they used to
They look like you do.”

Durerea pe care o simți în piept privind aceste ultime imagini, este imposibil de descris. Neputința și furia. Ciuda.

Măcar pentru aceste secvențe merită să vedeți documentarul, pentru fărâma de realitate pe care părinții victimelor o trăiesc în fiecare zi.

P.S. Zilele astea stăm în casă cu copiii. E greu, știu, însă haideți să terminăm cu prostiile. Copiii nu sunt o corvoadă! Haideți să profităm că zilele astea îi avem doar pentru noi. Alți părinți visează la măcar încă cinci minute cu ei.

Dosar de Mamă e și pe Facebook

https://m.youtube.com/watch?v=qIuy1a9IdHk

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.