Dragă Moșule

20624001_1362139173882571_1978711369_n

Știu că nu ți-am mai scris demult, e chiar posibil să nu-ți fi scris vreodată. Poate pentru că niciodată nu m-am simțit realmente copil. Nu moșule, nu m-am damblagit, nu sugerez c-aș fi vreun țânc acum.

Nu, nu zic că-s mică, pentru că scuza asta n-o mai am demult. Dar tot aș vrea să-mi aduci niște chestii, chiar dacă nu-s tocmai mititica. Nu știu dacă le merit pentru că n-am făcut nimic demn de menționat anul ăsta. Nu am suferit nicio transformare inspirațională, nici n-am găsit în mine puteri și calități deosebite. N-am fost o mamă și soție mai bună sau mai rea decât în anii trecuți.

Ba chiar simt că anul ăsta trece cam fără sens, mai Moșule. Da, știu că nu se cade să zic așa ceva, c-ar trebui să încerc exercițiul ăla cu recunoștința mai degrabă, însă dragă Moșule, n-am nici un chef.

Aș vrea, dacă ai putea, să-mi aduci mai multe nopți de somn. Din-alea fără treziri, Moșule. Zău că mi-ar prinde bine, poate că m-aș vedea ceva mai drăguță în oglindă dacă n-aș avea cearcănele astea în permanență.

Aș vrea să meargă Iris la grădiniță măcar două săptămâni fără să tușească . Două Moșule, doar nu-s așa multe, doar două săptămâni amărâte. Poți să faci asta pentru mine?

Aș mai vrea, Moșule dragă, să fac baie din când în când. Eh, o să zici că deja exagerez și mă alint, că iată, parcă nu miros așa urât. E drept că apuc să mă spăl acum, Moșule, chiar zilnic spre deosebire de acum doi ani, dar eu nu vorbesc despre duș, ci despre baie. Din-aia cu cadă plină, cu spumă care să miroasă a ciocolată și portocale, cu pielea încrețită la degete. Și cel mai important, fără copil și rățuște. Una de-asta pe lună dacă mi-ai da, Moșule, aș zice săru’mâna.

Ar fi fain dacă ai putea s-o înveți pe Iris să zică “Vreau cu tataaaaaaa, numai cu el, doar cu tata, tata, tata, tata!” . Mi-ar plăcea să aud asta, ar fi o schimbare de-a dreptul binevenită. Ar fi chiar amuzant și să nu mai plângă de mama focului când duc gunoiul, de parcă aș abandona-o în pădure. Dar cum crezi tu Moșule, nu vreau să zici apoi că-s lacomă.

Dar cel mai tare, Moșule, aș vrea să mă găsești pe mine. Tot traversezi tu planeta asta mare, cu sania trasă de Rudolph și restul renilor pe care nici măcar nu știu cum îi cheamă. De-acolo de sus, mijește bine ochii, poate mă vezi pe undeva. Căci dragă Moșule, nu știu pe unde sunt. M-am pierdut aiurea, nici nu-mi dau seama bine cum. Nu mai știu cine sunt și ce-i cu mine. Mă uit în oglindă și nu pricep cine se uită înapoi la mine. Dacă mă vezi pe undeva, cheamă-mă, strigă-mă pe nume.

Ia-mă în brațe și așează-mă puțin pe genunchiul tău. Întreabă-mă ce vreau eu, Moșule, că asta n-o mai face nimeni de multă vreme. Întreabă-mă orice, căci ție sigur o să-ți răspund. Fă cu mine așa cum faci cu copiii, spune-mi că am fost cuminte, că sunt bună, că îmi merit cadourile. Dacă vrei, Moșule, o să-ți spun și-o poezie. Tu doar găsește-mă și adu-mă înapoi! O să pot și fără nopți dormite și fără baie cu spumă, și cu Iris agățată tot timpul de piciorul meu, și cu răceli repetate, dar fără mine nu pot Moșule!
Drept mulțumire, o să-ți las lângă brad niște turtă dulce și un pahar cu lapte!

Te aștept cu drag,
Simona

“Dosar de Mama” e și pe Facebook

Shares 0

2 thoughts on “Dragă Moșule

Leave a Reply