M-am gândit mult la tine zilele astea. Mi-am tot muşcat buzele uitându-mă la data din calendar, ştiind că ziua x se apropie. Închid ochii şi îmi imaginez cum o să zâmbeşti uşor jenată şi emoţionată, în timpul ceremoniei. Cum poate o să faci pe Gigi durul. Şi-apoi, cum deodată o să râzi în gura mare, aşa deschis, cum ştii tu. Tare mi-ar fi plăcut să te văd râzând aşa şi sper să ştii cât de rău îmi pare că nu voi fi acolo. Sper că înţelegi, deşi ştiu că nu ţi-am explicat prea multe!

Cred că tu eşti una dintre persoanele cele mai curajoase pe care le cunosc. Nu ştiu de ce naiba îmi tot amintesc cum într-o seară ne-am dus cu băieţii la sala de sport, iar tu ai insistat să joci fotbal cu ei. Te-au primit într-una dintre echipe şi eu mă uitam la tine cum alergai ca un titirez dintr-o parte în alta a terenului. Nu-ţi pasa nimeni mingea, iar tu ştiai că băieţii râdeau pe sub mustăţi de tine că ai vrut să joci, dar tot alergai. Erai atât de implicată în urmărirea mingii, în participare, şi în a face fix ce voiai atunci, încât te-am admirat foarte tare. Ştii, aşa te văd eu pe tine, din cauza asta eşti tu cea mai curajoasă persoană pe care o cunosc!

Nu ştiu cum se face că puţinii mei prieteni foarte dragi, sunt toţi plecaţi departe. Dar când ne întâlnim, e ca şi cum am fi locuit la două străzi distanţă tot timpul. Cu tine mai ales e aşa. Nu vreau să fiu cheesy şi probabil o să mă cerţi că am scris asta aşa, s-o vadă toată lumea, dar vreau să ştii că te iubesc foarte tare! Şi că-mi doresc să fii fericită şi să râzi în gura mare toată viaţa, aşa cum îmi imaginez eu c-o s-o faci duminică.

Cu drag,
Simi

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook