Murdăria nu e chiar bau bau

1 (11)

Iris nu e copil din-ăla scos din cutie. Rar, spre niciodată arată impecabil. Da, ştiu, e firesc la un copil de doi ani jumate. Iar pentru mine, treaba asta e perfect în regulă. Gura îi e mai tot timpul mânjită, ba cu resturi de ardei, ba de iaurt, ba de rodie, asta pentru că mereu ronţăie ceva.

Şi-apoi hainele, pff, păi 80% din ele sunt pătate. De cele mai multe ori tot cu mâncare. Pentru că uneori îi mai cade din gură (oricât încerc eu să o învăţ că nu-i tocmai ok să mănânce şi vorbească în acelaşi timp), iar alteori îşi mai şterge ea fără milă mâinile de bluze sau pantaloni.
Nu mă deranjează deloc treaba asta. De altfel mi-e chiar greu să pricep de ce nu toţi copiii au voie să se murdărească, de ce trebuie să le atragem mereu atenţia chiar şi când ei sunt atât de mici. O să-mi spuneţi că obiceiurile bune se însuşesc devreme. Apăi, eu zic că-s altele mai importante pe care să şi le însuşească un copil de doi ani, de exemplu.

Sau dacă pentru părinte e musai să aibă un copil curat, atunci sugerez să nu-l mai ducă în parc. E greu pentru un copil să plece de-acolo fără nisip în păr, genunchii pantalonilor înverziţi, sau fără să pună mâinile pe jos.

Vrem să-i învăţăm tone de lucruri pe copii, însă de multe ori uităm că nu au musai nevoie de toate informaţiile respective. Copiii trebuie şi au nevoie să se joace, să descopere, să experimenteze, iar toate astea presupun murdăriere.

Generaţia mea avea mame care spălau hainele întregii familii la mână. Imaginaţi-vă că pe lângă tot ce aveţi de făcut, ar trebui să spălaţi hainele cu mâna. Îmi amintesc cum mâinile mamei mele aveau răni la încheieturi şi degete. Noi n-avem problema asta, noi nici măcar nu putem afirma că spălăm, pentru că o face maşina de spălat în locul nostru. Cu toate astea, nu le permitem copiilor să se murdărească.
Tot generaţia mea poate îşi aminteşte cum aveam apă caldă cu porţia în copilărie, cum poate parinţii ne făceau baie doar sâmbătă. Acum, noi n-avem nici grijă apei calde. Şi tot nu-i lăsăm pe copii să se murdărească.

Desigur că e important să îi învăţăm să se spele pe mâini, e important chiar să insistăm să-şi formeze obiceiul asta bun care previne diverse afecţiuni. De fiecare dată când vin de afară şi înainte de fiecare masă. Nu militez pentru mâncat cu mâini murdare, sau a fructelor şi legumelor nespălate. Însă murdăria nu e chiar bau bau.
Faceţi-vă o bucurie: tăiaţi o felie mare de pepene şi puneţi-o în mâinile copilului, nu va uitaţi cu ce e îmbrăcat. Vă garantez că n-aţi văzut niciodată ceva mai fain.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook.

Leave a Reply