Punct şi de la capăt

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ăsta a fost primul meu an întreg cu Iris. La sfârşitul anului trecut avea trei luni jumătate.

E primul an întreg de când sunt mama cuiva şi încă nu-mi vine să cred că asta sunt. Mama unei copile. Numai mie îmi va spune aşa, doar la mine în braţe va găsi alinare încă mulţi ani de-acum înainte, eu sunt centrul universului ei iar ea e buricul pământului meu, chiar şi numai gândul la ea va fi suficiet să-mi umezească veşnic ochii într-o clipă.

Anul ăsta ce se duce la miezul nopţii, mi-a fost un rollercoaster emoţional. Cu bucuria permanentă că o am pe ea, cu frustrarea că greşesc de multe ori, cu râsetele ei de clopoţei, cu vina şi îndoielile ce mi-au fost străjeri în permanenţă.

Iris m-a pus faţă în faţă cu propria-mi copilărie, cu lucrurile bune dar şi cu cele mai puţin bune. M-a ajutat să le înţeleg mai bine, însă mititica nu mă poate ajuta să dau paginile fără că mâinile să-mi tremure. Asta va trebui s-o fac singură.

Aşa că asta îmi doresc în următorul an, să închid capitole rămase deschise şi din care nu mai am nimic de citit, să iert şi să fiu iertată, să-mi fie pruncul sănătos.
Din suflet va dorim să-l încheiaţi împăcaţi pe cel vechi, şi să-l începeţi sănătoşi pe cel nou!

“Dosar de Mama” e şi pe Facebook
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/

Leave a Reply