Mă gândesc că multe dintre voi știți cine este Prințesa Urbană. Dacă nu știți, aflați că este blogger și scriitoare de succes, un om valoros în nișa de parenting de la noi din țară. De-a lungul vremii, a organizat conferințe, a scris romane pentru adulți și nenumărate cărți pentru copii și cel mai important, a militat întotdeauana pentru educația cu blândețe. A scris despre creșterea copiilor fără palme la fund, a scris cu empatie și cu înțelegere despre subiecte sensibile pentru noi, mamele. Datorită ei, mulți părinți au ales să iasă din tiparele vechi și să își crească altfel copiii.

Probabil că ați aflat deja de pe pagina ei de Facebook sau din presă, că a ales să plece din țară împreună cu familia ei. E regretabil că a plecat? Categoric, da. E treaba noastră, a tuturor celorlalți care nu facem parte din familia ei, să-i spunem cum era mai bine să procedeze? Categoric, nu! Deși dacă ai sta să citești comentariile din online referitoare la plecarea ei, te-ai cruci. Și apoi te-ai speria de-a binelea.

Nu cred că există român care să nu înțeleagă de ce alege un alt român să emigreze. Nu toți plecăm, nu toți rămânem. Fiecare avem motivele noastre să facem una sau alta. Nu suntem proști ăștia care rămânem, la fel cum nu sunt lași, cei care pleacă. Trebuie să încetăm să raportăm alegerile altui om, la proria noastră persoană. Nu e despre noi, punct.

Din unele comentarii online, am înțeles că alegând să emigreze, Prințesa a produs dezamăgire cititorilor ei. Să mă iertați, dar femeia asta nu datorează nimănui nimic. Nicio explicație, nimic, zero. E viața ei, și-o trăiește unde vrea, poate să scrie în continuare și din Honolulu, Groenlanda sau Olanda. Să refuzi să-i mai cumperi cărțile sau să-i citeșți blogul din cauză că și-a dorit mai bine pentru ea și familia ei, este o răzbunare copilărească și nedreaptă.

Nu e ușor să scrii public și să te expui, dar desigur că și asta e tot o alegere. Atunci când faci asta, îți asumi că va veni și mult hate. În public sau în privat. Cred că toți bloggerii au parte de așa ceva, însă cantitatea de ură la care e expusă Prințesa, acum că a îndrăznit să emigreze, e uriașă. Ceva de speriat. Ceva ce nu ar trebui niciodată să se întâmple.

Și să știți că un blogger nu aparține comunității care ii citește articolele. Acea comunitate urmărește bloggerul pentru ce livrează el în textele sale, pentru că ce găsește acolo îi folosește, fie că e vorba de emoție, umor sau relatări despre experiențe personale. Toate astea gratis. Evident că nici comunitatea nu datorează bloggerului apreciere și feedback pozitiv, în schimbul acestei gratuități. Dar decât să publici comentarii otrăvite, pline de ura și venin, la adresa cuiva care nu ti-a făcut nimic, nu mai bine taci din gură? Ai avea curaj să-i spui toate astea și în față? Nu e suficient loc pe internet, ca să treci tu pur și simplu mai departe?

Dosar de Mama e si pe Facebook