De dimineață m-a trezit o șoaptă mică. Mama, ma-ma, mi-a zis el, lungind moale ultima silabă, iar eu am mijit ochii în semi întunericul din cameră. Aveam un copil mic la dreapta și un copil puțin mai mare, făcut covrig la stânga. I-am surâs unuia și l-am învelit pe celălalt până sub bărbie.

Mama, zice el iar, acum ceva mai tare. De pe pereți ne privesc maimuțe și bufnițe și o girafă cu gâtul lung până la cer. Duc arătătorul la buze și le fac semn să tacă. Să facem liniște, le zic lor, dar și lui, haideți să o lăsăm pe fetița învelită să mai doarmă puțin.

Mama, spune el dulce, și-l cuprind cu brațele, iar el e cald și încă mai miroase a lapte. Își împinge nasul mic în gâtul meu și pentru o clipă stăm în liniște, adulmecându-ne unul pe celălalt. Oare eu a ce miros pentru el, mă întreb în gând.

Mama, zice el. Sigur că da, minunatule, ai dreptate, miros a mama, cum de nu m-am gândit chiar eu la asta. Haide să mai stăm așa puțin, întinși aici în patul călduț, cu tine la dreapta și cu ea la stânga mea, ce zici?

Mama, ma-ma, aprobă el, în timp ce mie îmi cresc aripi. Una la dreapta, alta la stânga.

Dosar de Mamă e și pe Facebook