Licuricii

– N-am mai văzut licurici din copilărie, îmi zicea M. Când eram mic, îi vedeam tot timpul, erau peste tot. Îmi plăceau tare licuricii. Îi puneam în pix și apoi ziceam că am pix din-ăla șmecher care luminează. Multă vreme m-am întrebat unde au dispărut, n-am mai văzut demult unul. Apoi m-a întrebat Iris cum arată licuricii, și i-am arătat unul într-o seară. Am rămas mut de uimire. Abia atunci am înțeles că licuricii nu dispăruseră nicăieri, doar că eu crescusem și atenția mi se îndreptase către alte lucruri. Fete, decolteuri și altele. Nici nu-ți dai seama când trece copilăria. Acum ești mic și îți faci pix cu licurici, acum adolescent, apoi adult. Prea repede ne coacem. Prea repede încetăm să mai fim copii.

Dosar de Mamă e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.