Pororoca – filmul cu scenariu coșmar pentru orice părinte

E o zi frumoasă de vară, o dimineață normală, într-o familie normală. Un tată pleacă în parc cu cei doi copii, Maria de cinci ani și Ilie de șapte ani, în timp ce mama lor rămâne acasă să pregătească prânzul. Copiii se joacă, tatăl îi supraveghează, mai vorbește la telefon, mai soarbe dintr-o cafea, încercând în timpul ăsta să nu-i piardă totuși din ochi.

Nenorocirea se întâmplă și Maria dispare. Din momentul în care apare o ultimă dată într-un cadru, și momentul în care tatăl își dă seama că n-o mai vede, trec patruzeci de secunde. Doar patruzeci. De atât timp e nevoie ca un copil să dispară.

Ce urmează e sfâșietor. Disperarea tatălui care o caută în parc, pe măsură ce înțelege că fiica lui nu s-a pierdut puțin, ci a dispărut fără urmă, e greu de privit. O strigă turbat, însă Maria nu răspunde.

Poate nu l-ați văzut și pentru asta nu vreau să vă povestesc mai departe. Dar dacă vă hotărâți să-l vizionați și sunteți părinți, pregătiți-vă să vă rupă bucăți de suflet, să vă activeze spaime și să vă îngrijoreze peste măsură. Nu e un film care să te lase indiferent.

După ce l-am văzut, mi-a rămas în gând zile întregi. Mai ales pentru că Iris avea vârsta Mariei din film. Mi-am imaginat, bineînțeles, prin scenele din film, ce poate simți un părinte într-o asemenea situație. Negarea, deznădejdea, gândul că în timp ce tu îl cauți, copilul tău poate fi mort deja. Filmul te obligă în modul cel mai brutal să îți imaginezi lucrurile astea.

M a refuzat să se uite. De ce să mă supun la așa ceva, de ce aș vrea să mă uit de bunăvoie la un film în care dispare un copil? Nu, mulțumesc, mi-a msi spus el.

E un film greu și lung, chinuitor, despre vină, durere dusă la extrem, degradare și transformare. E agresiv ca un pumn în gură.

Patruzeci de secunde și o clipă de neatenție. De doar atât e nevoie ca un copil să dispară. Asta m-a pus pe gânduri. De câte ori oare, în parc, am stat cu ochii puțin în telefon, de câte alte ori, oare, au trecut patruzeci de secunde fără s-o văd pe Iris exact unde era? La tobogan, la leagăne, la balasoare sau nicăieri?

Dosar de Mamă e și pe Facebook

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.