– Mama, mă bibilești și pe mine după ce adoarme Zmeu?
– Da, puiule, te bibilește mama, dar acum, șșș, să pot culca băiețelul ăsta.

O aud oftând și simt cum vinovăția îmi dă iar târcoale. Îl alăptez pe Zmeu care aproape a adormit și dacă m-aș mișca acum spre Iris, el s-ar trezi de-a binelea. Mi-a cerut și ieri seară să o giugiulesc, dar când am terminat cu Zmeu, deja adormise și ea. Am mângâiat-o și am pupat-o, chiar dacă dormea dusă. Dar mi-a părut rău că dimineață nu-și amintea și că adormise așteptând-o pe mama care era ocupată cu fratele ei.

Așa că acum e musai să-l adorm pe băiețel cât mai repede, ca să mă aibă și Iris doar pentru ea, înainte să alunece în lumea viselor. Să n-adormi, să nu adormi, îi tot zic în gând. Nu adormi, că vine mama și la tine imediat.

Când m-am întors spre ea, aproape adormise, dar a zâmbit imediat ce i-am mângâiat părul. Am pupat-o pe nas, pe obraji și pe frunte.
– Ai venit, a zis.
– Am venit, puiule, ți-am zis că vin. Fix înainte să adormi, ce noroc, așa-i?
– Da. Acum lasă-mă să dorm.
– Bine. Noapte bună, să visezi îngerași, steluțe, inimioare, fundițe și sclipici! Te iubește mama.
– Și sclipici, ce drăguț!a zis cu ochii inchisi

Apoi a adormit, iar eu am rămas sprijinită într-un cot, privind-o cu uimire, oare pentru a cata oara, cum doarme liniștită.

Dosar de Mamă e și pe Facebook