Fetița încă mică

Când a adus-o M la culcare, eu eram deja cu Zmeu în pat. L-a pupat pe tată-su de noapte bună și apoi s-a pisicit toată pe lângă mine.

– Mă iei puțin în brațe ca pe bebeluși?

Desigur că vrea să fie și ea bebe, ca frate-său, destul de des, așa că am luat-o pe sus fără să crâcnesc, deși pot jura că mi-am auzit șalele pârâind nițel.

I-am arătat cum o plimbam prin cameră legănând-o când avea colici, cum o oblojeam cu pupături când era bolnavă, ba i-am cântat și cântecele ei de leagăn, iar ea le-a ascultat pe toate cu un zâmbet mare de tot, desenat pe moacă.

S-a alintat până am simțit eu că îmi cad brațele. E lungă, atât de lungă încât îi atârnau picioarele pe lângă corpul meu. Atât de mare încât colanții cumpărați în toamnă îi sunt deja scurți.

Mângâie-mă, mi-a zis, mângâie-mă pe cap până adorm. S-a întors cu spatele la mine și s-a făcut ghem, în timp ce degetele mele s-au plimbat prin părul ei și i-au dezmierdat fruntea alene, până când oboseala a răpus-o.

Am stat acolo, lipită de trupul ei cald, pradă uimirii, că, iată, e fetiță mare de-acum. M-a încercat un pui de tristețe, știind exact când s-a făcut mare. Forțată de împrejurări, atunci când a venit pe lume Zmeu.

Tristețea s-a transformat în melancolie și mii de imagini cu ea mi-au trecut prin fața ochilor.

Prima oară când am văzut-o avea ochii deschiși și mă privea curioasă. Unghiile ei mici.

Prima noapte cu ea acasă. Prima baie, primele gângureli.

Plânsetele de noapte, trezirile ei foarte dese.

Iris la primul ei Crăciun.

Iris care nu voia la nimeni altcineva decât la mine. Nici măcar la tată-su.

Ce bebeluș frumos a fost. Gropițele absolut adorabile pe care le-am pupat de milioane de ori.

Iris căreia îi stătea bine cu orice căciulă.

Prima febră și panica mea.

Iris plină de iaurt din cap până în picioare.

Primul drum cu ea la Miercurea-Ciuc.

Prima boală mai serioasă, bronșiolita.

Iris care a început să vorbească foarte devreme.

Iris care strângea toți copiii în brațe.

Învățând să meargă pe aleile din parc.

Cucuiul ei enorm fix în mijlocul frunții, când a dat cu capul de calorifer.

Ochii ei albaștri ca marea.

Cum zicea pupiși în loc de pupici.

Iris jucându-se cu Ozzy în curte.

Oprindu-se la fiecare păpădie.

Crizele ei de furie care mă storceau de putere.

Cât de vocală era.

Iris legând prietenii.

Iris lipită de mine în timp ce îi citeam.

Multele de ce-uri.

Primele ei codițe.

Iris iubind rozul și prințesele.

Iris purtând doar rochii, indiferent de anotimp.

Iris mâncând mămăligă și carne oricând.

Iris care dădea șuturi în minge mai bine decât băieții.

Iris care nu accepta nimic fără explicații logice.

Iris pe trotinetă.

Iris mergând o zi întreagă pe jos în Alba-Iulia fără să se plângă.

Iris la grădiniță, urlând după mine.

Iris cu varicelă.

Iris care nu permitea aproape niciodată medicului să o consulte.

Iris când a înțeles că bunica a murit și că n-o s-o mai vadă niciodată.

Iris în rochia ei roz de balerină.

Iris jucându-se cu verișoară-sa.

Felul în care își exprima dragostea.

Iris iubind cărțile și poveștile.

Dezinvoltura ei, pe care nu o moștenește de la niciunul dintre noi.

Iris jucându-se de-a bucătăria în curte.

Iris aflând că va fi soră mai mare.

Iris supărată că va avea frate, nu soră.

Iris desenându-mi pe burtoi.

Vocea ei la telefon în ziua în care l-am născut pe Zmeu.

Iris cu frate-său în brațe. Soră și frate unul lângă celălalt pentru prima dată.

Iris geloasă.

Iris dorindu-și să fie bebeluș.

Iris în grupa mare.

Iris în kimono la antrenament.

Iris iubindu-l pe Zmeu așa cum nici în cele mai frumoase vise nu speram.

E mai înaltă, e drept, dar mare parcă tot nu e încă, pe cine încerc eu să păcălesc aici? E tot fetița cu ochi frumoși, vorbăreață și cu gropițe în obraji. Încă are uneori lacrimi în ochi când ne despărțim și încă mă caută noaptea în pat. Încă mi se așează în poală și încă mă ține strâns de mână pe stradă.

Am învelit-o și am pupat-o pe tâmplă, iar ea a mai mormăit ceva în somn. Apoi am adormit și eu acolo, între ei, un Zmeu mic și un Iris ceva mai mare, dar încă mic și el.

Dosar de Mamă e și pe Facebook