Zilele trecute ne-am plimbat cu trotinetele pe malul lacului . Prima noastră plimbare după ce ne-am întors de la Ciuc. Iris și M o luaseră înainte, iar eu mă plimbam alene, cu ochii la lac. Era o zi frumoasă, senină și fără pic de vânt. Apa se prezenta în fața mea ca o oglindă. Lină, ca un patinoar.

Era la ora asfințitului, iar soarele colora apa în portocaliu, galben și cel mai frumos roșcat aprins. Pe luciul apei se odihneau sute de păsări ce stăteau acolo liniștite, ca pictate.

M-am oprit și-am inspirat adânc. Am încercat să absorb momentul acela cu totul. Singură, doar eu cu mine, în liniște. Apa, culorile, păsările și tot calmul adunat acolo. Și mi-am adus aminte cum sora mea mi-a zis cu puțină vreme în urmă:
“E important să știm să ne bucurăm de fiecare loc în care ne aflăm, oriunde ne-am afla“.

“Dosar de Mamă” e și pe Facebook