Știe și poate să facă o grămadă de lucruri singură. De exemplu, am lăsat-o să mănânce singură foarte devreme și să arunce cu mâncare pe toți pereții la diversificare. Am lăsat-o să se cățere pe mobile și să–și pună nisip în cap, în parc. Să mănânce de pe jos și să se joace cu cărăbuși. Toate spre dezvoltarea independenței. Ca să învețe să facă singură.

Dar chiar și așa, chiar dacă mereu am încurajat-o să facă chestii de capul ei,  observ că pentru ea, tot dacă o ajută mamă–sa e mai fain. Tot mai bună e pâinea prăjită cu unt, dacă o taie mama în pătrățele, în loc  să muște ea singură direct din felie. Tot mai călduroasă e bluza dacă i-o trage mama pe cap, iar lista asta ar putea continua.

Ieri, îmi zice:
– Mama, fac pişu.
– Fugi la baie.
– Vino cu mine.
– Hai, măi Irisule, că te descurci și singură.
– Ba nu mă desculc, și pune un ditamai botul.
– Hai, că doar știi povestea. Pui capacul cu reductor, te urci pe înălțător, dai jos pantalonii, te așezi pe buda și aia e. Apoi te ștergi, tragi apa și te speli pe mâini.
– Nu pot să mă spăl pe mâini.
– Bine, vin eu și te ajut. Dar pe budă poți și singură.

Nu-i convine, văd cum caută argumente, dar îi întorc spatele și aștept să văd ce decide. Se duce spre baie, se descurcă exact așa cum prezisesem, apoi, lipa-lipa, apare în cameră, cu chiloții în vine. În mână are o pătrățică de hârtie igienică pe care mi-o întinde. Nu pot decât să sper că e nefolosită.
– Gâzule, care-i treaba cu chiloții tăi?
– Sunt acolo jos.
– Văd asta. Dar de ce nu i-ai tras pe tine?

Ignora întrebarea și îmi întinde pătrățica de hârtie.
– Uite mama, vezi țe sclie aiți?
– Unde, pe hârtia igienică?
– Da, acolo.

Mă uit curioasă și răsuflu ușurată, hârtia e curată.
– Hmmm, nu văd să scrie ceva.
– Ba sclie.
– Și ce anume zice?
– Uite sclie fix aiți, așa: mama, ștelge copilul ăsta la fund.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook