Craciunul e despre familie. E despre drumul spre casă pentru cei care încă au părinți. E despre zâmbete si arome, despre beteală strălucitoare si colinde. Peste tot miroase a cozonac si peste tot se vorbeste despre bucurie. Peste tot se sugerează că toată lumea e fericită si împlinită în perioada asta. Însă nu e chiar aşa.
Presiunea e imensă în perioada sărbătorilor. Să faci curațenie, să găteşti, să ai casa frumos mirositoare si primitoare, să afişezi sentimente care poate nici măcar nu te încearcă. Când toată lumea zâmbeşte în jurul tău, e greu să recunoşti că poate tu nu simți la fel. Dar presiunea e acolo. E Crăciunul, trebuie să te simți bine, trebuie sa te bucuri de fiecare persoană pe care o vezi, trebuie sa fii mai bun, trebuie să daruieşti, trebuie să deschizi brațele, trebuie, trebuie, trebuie.
Dar poate tu nu simți bucuria asta si n-ai curaj sa recunoşti. Pentru că lumea are aşteptări de la tine. Iar dacă nu îndeplineşti aşteptările astea, te vei simți vinovat. Vinovat că eşti vesel doar la suprafață. Iar vina sapă în carne vie.
Crăciunul vine la pachet cu multe aşteptări. Ca cei din jur să te aprecieze, să îți observe eforturile în prag de sărbătoare, ca prietenii să înțeleagă şi ce nu le spui, ca părinții să-ți spună că te iubesc, ca soțul sau soția să îți arate cât de special/ă eşti, iar copiii să coopereze când le ceri ceva.
Însă de multe ori şi oamenii de la care sperăm să primim toate dovezile astea de apreciere şi iubire, au la rândul lor aşteptări de la noi. Pe care nu întotdeauna le putem împlini. Şi-atunci iar ne simțim vinovați.
Scopul acestui text nu e să vă deprime, nu, departe de mine gândul ăsta.
Îmi doresc doar să nu lăsați vina asta nemernică să vă cuprindă, dacă de sărbători nu sunteți chiar aşa de “merry” cum se sugerează peste tot c-ar trebui să fiți.
Trei zile de sărbătoare nu pot face minuni şi nici nu cred c-ar trebui să aşteptăm asta de la ele. Vreau doar să nu credeți că sunteți cumva greşiți sau stricați dacă n-ați fost chiar “merry”. Câteodată e în regulă să nu fiți.
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook
Dosar de Mamă 
Cata dreptate ai!! E foarte binevenita perspectiva ta. Mi-a placut! Si e bine sa auzim din cand in cand ca nu suntem gresiti 🙂
LikeLike
Ce sa zic, ma bucur ca nu-s singura sceptica in masa asta de oameni merry 🙂
LikeLike
Craciunul e despre familie. De asta am mers la parinti si am stat claie peste gramada (6 adulti si 4 copii) intr-un apartament cu 2 camere, am dormit putin si prost si ne-am dat coate la masa.
Nu a fost deloc comod, ne-am tot ciocnit unii de altii, cel mai “merry”, dar am fost impreuna. 🙂
LikeLike
Si noi am fost la socrii, cu mancare dusa in potbagaj, cu copil, cu cadouri, tot tacamul. A fost bine ca am fost impreuna, asta da, insa cumva tot m-a framantat sentimentul ca o facem fortat. Poate la anul…
LikeLike
Vai, daca acest articol l-as fi citit fix in Ajun… ce bine imi pica. Stii de ce? Pentru că la noi in familie eu sunt the Merry one, iar sotul the Grinch, la propriu. Și asteptarile mele sunt mereu foarte mari, deși stiu ca nu ar trebui. Am fost foarte demoralizata si mi-a facut foarte mult rau. Ai dreptate si tu, dar daca nu ar fi mereu la fel, poate as spera sa ai dreptate.
LikeLike
Sa stii ca si eu sunt aia merry de Craciun. Sau doar eram, habar n-am ce am patit anul asta de m-am tranformat in Grinch. Din ce spui tu, imi imaginez ca pentru cel de langa mine n-o fi fost prea fain sa ma aiba asa 😦
Iar legat de asteptari.. cred ca asta e lectia cea mai importanta pe care am invatat-o in ultimii ani. Sa nu am asteptari prea mari de la altii. Nu pentru ca nu ar putea livra ce astept eu, ci pentru ca e posibil sa nu stie ce astept de la ei. Cred ca verbalizarea asteptarilor e varianta castigatoare aici.
LikeLike
Demoralizare am trait si eu vineri seara, cand am impodobit bradul si mi s-a reamintit (ca in fiecare an) ca nu stiu sa pun luminite in brad.
Pe urma totul a fost ca un vis frumos. Da, am avut cel mai fain Craciun de pana acum, toata familia a fost de acord. Ne-am pregatit foarte putin, cadourile au fost minime (noi facem Secret Santa in familie, am cumparat doar un cadou, pentru tata-socru), am avut asteptari zero legat de atmosfera si mirosuri, timp pentru desfacut cadouri, ascultat colinde. Nici macar friptura n-am avut pe masa. Si totusi, inca din Ajun totul a fost in favoarea noastra.
Vom vedea la anul – stiu ca iar mi se va reprosa ca nu stiu sa pun luminite in brad… Simona, atunci sa mai scrii un articol si sa ne reamintesti ca nu trebuie sa fie totul perfect, din timp.
LikeLike
Razvan, cred ca asta e secretul, sa nu ai asteptari. 🙂
P.S. Imi place tare ideea de Secret Santa in familie, la asta nu ma gandisem.
P.S. 2 : Nici noi n-am avut friptura :))
LikeLike
Sunt de acord cu tine. Prea multă presiune, prea multe așteptări. Și prinși în vâltoarea pregătirilor, vizitelor, nu apucăm să trăim esența acestor sărbători, să ne bucurăm de moment. La anul voi shimba câte ceva în program.
LikeLike
Si eu simt nevoia sa fac schimbari la anul.
LikeLike