Toată noaptea a vuit vântul. Dimineaţă, se mai potolise, dar tot bătea rece, sub un cer înnorat si cam neprietenos. Iris s-a trezit cu nasul înfundat. Nimic surprinzător, a intrat în colectivitate, cred că mucii ăştia o vor însoţi vreme lungă de-acum înainte. Medicamente nu-i dau la primul semn de răceală şi niciodată preventiv. Am grijă însă să bea multe lichide şi îi fac supă de pui. Da, ăsta-i medicamentul meu la răceală uşoară. Supă de pui cu tăiţei. Din fericire, bunica de la ţară creşte pui. Iar eu ştiu să fac tăiţeii.

Ştiţi cum miroase la noi acum? A toamnă şi a familie. A supă care fierbe la foc domol, în oală. Cu pui de ţară şi legume întregi pe care le-oi tăia bucăţi mari după ce-or fierbe. Lângă mine, zburdă copila şi–mi vorbeşte cu vocea ei piţigăiată şi acum uşor înfundată.

Mai devreme am amestecat un ou cu făină, până când în mâini am avut un aluat elastic, pe care l-am întins bine, într-o foaie subţire. Am rulat foaia ca şi cum ar fi fost un trabuc gros, apoi am tăiat tăiţeii nici prea groşi, dar nici prea firavi. Îi ţin întinşi acum pe masă, să se zvânte niţel. Apoi, o să-i pun uşor în supa aia de care vă ziceam.

Poate că-i toamna şi la voi, poate că s-a lăsat şi la voi cu muci şi vreţi să faceţi o supă. Sau poate doar vă fac o ţâră de poftă de gătit. Acum vă las, mă duc să mai amestec puţin în oală ca mintenaş e gata supa.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook