– Ţe e acoio?
– E noroi.
– De ţe e noioi?
– Pentru că am udat gazonul.
– Şi a pouat, mă corectează.
– Şi a plouat, da, ai dreptate.
– De ţe a pouat?
– Pentru că erau nori pe cer.
– De ce eiau noi?
– Pentru că pământul avea nevoie de apă.
– De ţe avea nevoie de apă?
– Ca să crească iarba, florile, să crească porumbul la bunica în curte.
– Nu. Avea nevoie de apă ca să chiască noioiu.
Cum le ştie ea pe toate, fata lu’ mama.

“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook