Că e greu cu copii nu cred ca poate cineva contesta. E şi frumos, desigur, dar nu mereu, iar câteodată ai nevoie de o pauză. Dacă faci parte dintr-un cuplu, atunci când simți ca răbdarea şi bateriile te lasă, poți pasa copilul soțului. Ce faci însă dacă nu-ți permiți luxul ăsta? Dacă nu e nimeni acolo ca să te elibereze măcar cinci minute pe zi? Ce faci dacă eşti doar tu, mamă singură?
Ştiu că multe dintre noi spunem că de când suntem mame nu mai avem timp de altceva, că rolul ăsta ne ocupă tot timpul şi ne cam seacă toate tipurile de resurse, însă dacă ne uităm în ograda unei mame singure, o să ni se facă uşor ruşine să constatăm că poate totuşi pentru noi nu e chiar aşa greu cum pare la prima vedere.
Femeile astea îşi pun de cele mai multe ori viața on hold. Pentru că nu prea e altă cale, nu se poate altfel. Copiii trebuie hrăniți, îmbrăcați, plimbați, duşi la grădiniță/ şcoală/ antrenamente/ diverse alte activități, cumpărăturile trebuie făcute, curățenia şi spălatul hainelor asemenea. Pe toate astea le fac mamele singure şi încă multe altele fără să se plângă, poate că nici n-ar avea cui de altfel.
Copiii au nevoie şi de atenție, de dragoste, de timpul părintelui. Să-i crească singure presupune muncă dublă, ca să se asigure ca cei mici au parte de toate astea.
Mama singură a avut şi ea povestea ei de dragoste, şi-a dorit copiii pe care acum îi are, însă n-a anticipat viitorul. N-a bănuit că lucrurile vor decurge aşa. Probabil a visat la o familie formată din mamă şi tată, însă uite că acum ea trebuie să fie ambele. De multe ori îi iese admirabil şi ne-ar putea preda lecții despre curaj, independență şi dăruire.
Doamne, cât o admir pe mama singură!
A învățat să strângă şuruburi, să schimbe becuri, roți de bicicletă şi să repare robinete care picură.
S-a săturat să o întrebe toată lumea unde îi e bărbatul, dacă mai sunt şanse de împăcare, dacă plăteşte pensie alimentară, daca vizitează copiii, dacă n-are de gând să se mărite iar, că doar n-o să rămână singură toată viața aşa fată frumoasă ca ea.
Ar prefera probabil să nu mai presupunem că e musai nefericită, s-ar putea să fie chiar mai fericită decât noi, cu toate că munceşte pentru doi.
Nu uită că l-a iubit cândva pe tatăl copilului ei şi chiar dacă acum lucrurile sunt diferite, înțelege că e singurul pe care acesta îl va avea vreodată, aşa că nu-i vorbeşte urât despre el.
N-are nevoie ca noi s-o compătimim.
Se gândeşte cu îngrijorare la viitor, la posibilitatea că ceva i s-ar putea întâmpla, că atunci copiii ei ar rămâne singuri.
E conştientă de şuşotelile şi curiozitatea celor din jur.
Îşi învață copiii să se bazeze unul pe celălat, pentru că asta face şi ea, ține familia unită.
Trebuie să ia singură decizii importante legate de copii, iar mai apoi e nevoită să şi le asume.
Nu ştiu ce vede ea când se priveşte în oglindă, însă ştiu ce văd eu când mă uit la ea. Văd determinare şi curaj, văd forță şi putere de sacrificiu. Mă uit la casa ei şi văd un cămin cald pentru copiii ei. Mă uit la copiii ei şi-i văd cu fețele întoarse către ea, către femeia asta care le e şi mamă şi tată. Se uită la ea şi zâmbesc.
Vor fi bine copiii tăi, dragă mamă singură. Vor creşte şi ei la fel ca alții, fix aşa cum speri şi îți doreşti. Nu le-ai răpit nimic, nu i-ai privat tu de prezența nimănui. Iubirea ta îți creşte copiii, iubirea ta pentru ei îți dă putere şi lasă-mă să-ți spun că eşti nemaipomenită!
“Dosar de Mamă” e şi pe Facebook.
Dosar de Mamă 
Primul lucru care trebuie făcut când o admiri este să-i dai o mână de ajutor. Eu îmi ofer ajutorul de fiecare dată celor care trec prin asta și de regulă prefer să stau cu copiii, nu să fac ordine prin casă… Cred că pe cât sunt de simpatici copiii, pe atât de mult îți dorești la un moment dat să ieși dintre ei, chiar dacă asta înseamnă să-ți faci curat în casă, în timp ce altcineva îi duce în parc…
🙂 În timp ce mama singură curăță prin bucătărie, poate să-și pună muzica tare și să se amuze sau să plângă, ceea ce nu poate face dacă sunt și copiii acasă – de curățat ar curăța, dar sunetele preferate la maxim nu ar îndrăzni să le pună pt ca să nu-i deranjeze pe copii…
LikeLiked by 1 person
E drept ca orice fel de ajutor e binevenit, scos copiii in parc, spalat vase, scos mama singura la o cafea. E important sa stie si ele ca le vedem, ca le admiram si ca le nu le ignoram greutatea de pe umeri. Sa stie ca nu sunt chiar singure. 🙂
LikeLike
Sant o mama singura cu o fetita de aproape ani intr-o tara straina. Muncesc si mi-e greu, plang, rad, o iau de la capat…munca ca mea e dubla, copilul meu a suferit mult. Uneori simt ca Nu mai pot…atunci Dumnezeu ma ajuta mai mult!
LikeLike
Multa putere iti doresc, Maria!
LikeLike
Asa este! Eu am invatat sa apreciez mamele singure cand sotul meu a fost plecat doua saptamani ni delegatie. Mi-a fost f f greu
LikeLiked by 1 person
Intr-adevar, conteaza enorm.
LikeLike
Salutari, eu am fost singura la nasterea fiicei mele + primele 6 luni din viata ei. Cand spun singura chiar asta spun: doar eu si copilul. Fara niciun ajutor. Stiu ce inseamna sa fii singura asa ca ma aplec in fata mamelor singure. Sunt supereroi.
LikeLiked by 1 person
De acord! Superoi, sfinte, toata admiratia mea merge catre ele.
LikeLike
Ioi, mulțumesc mult pentru articol!!! M-ai încurajat mult!
Și eu tot singură îmi cresc fata de 5ani și e mai bine așa 😊
Tatăl ei plătește pensia alimentară, însă o vizitează foooarte foarte rar.
Ce să zic? Ne e bine așa în două! Ne creștem cum știm noi mai bine.
Mulțumesc!
LikeLike
Oh, ce ma bucur ca ai gasit incurajare aici 😀
Imbratisari!
LikeLike
Sunt mama singura a unui baietel de 2 ani. Suntem singuri de 8 luni si e al dracu de greu caci inca nu reusesc sa ma vindec sufleteste…am visat altceva pentru copilul meu. Dar vom fi bine!
LikeLike
Abia cand avea 8 luni am reusit sa o adorm pe Iris intinsa pe pat si nu in brate. Nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost cele 8 luni singura cu ea. Nu pot pretinde ca inteleg complexitatea trairilor unei mame singure, insa o admir din tot sufletul si ii doresc toata puterea din lume.
LikeLike
Sunt mama singura de 2ani si e al naibii de greu…mai ales sufleteste. Am noroc cu mama,pt ca stam cu ea..are grija de fata pana seara cand ajung eu acasa.In anul cand am divortat,am schimbat si jobul care acum imi ocupa f.mult din timp.Nu ma plang de munca,pt ca imi place ce fac si sunt apreciata pt asta,insa timpul alocat fetitei nu e atat cat mi-as dori…iar de mine (femeia) am uitat de mult…
Mi-am asumat statul de mama singura, nu regret nimic…dar ma mai lasa si pe mine puterile…cad si ma ridic la loc
LikeLike
❤
LikeLike
Acest articol mi-a dat mai multa incredere in mine si putere sa merg mai departe..sunt insarcinata in 4 luni si o sa fiu mama singura.multumes
LikeLike
Nici nu stii ce tare ma bucur! 🙂
LikeLike
Oh, cat ma regasesc aici . De mai bine de 6 luni le sunt si mama si tata . Uneori sunt judecata, alteori compatimita … dar merg cu fruntea sus stiind ca am ales sa viata linistita si fara stres pt fetitele mele . Daca e greu ? Prea putin spus 🙁 e atat de greu ca uneori doare … si doare tare …nu doare trupul cat te doare sufletul 🙁 Nimanui nu-i doresc sa treaca prin asta 🙁
LikeLike
Ești minunată! 🙂
LikeLike