Ieri dimineaţă s-a trezit cu faţa la cearceaf, fără niciun chef. Suzeta nu era pe placul ei aşa că a aruncat-o cât colo, ca imediat să ţipe cu mâinile întinse după ea, s-a supărat că păpuşă a rămas fără căciulă şi a plâns puţin, apoi încă un pic pentru că nu reuşea să îşi pună singură un totoş, dar nici nu accepta ajutorul meu.

Am încercat fără success să-i întru în voie, însă când am intrat cu ea în bucătărie şi am deschis frigiderul, întrebându-mă ce să-i pregătesc la micul dejun, mi-am dat seama că am la îndemână cea mai simplă soluţie. Pentru umplut burtica şi adus cheful bun.

La întrebarea “vrei să-ţi fac clătite?”, copilei i-a venit cheful imediat, smiorcăiala fiind înlocuită (aleluiaaaa) de strigăte nerăbdătoare “cucuşa, cucuşa, mama cucuşa”, ceea ce înseamnă că mama-să îi face clătite.
Nu dau niciodată, absolut nici-o –da-tă greş cu clătitele, oricât de mofturoasă ar fi copila, abia le aşteaptă, când sunt gata şi le îndeasă singură în gură şi declară satisfăcută “mmm, bună”.

Torn într-un castron lapte (la ochi, nu am măsură fixă), adaug o banană coaptă bine şi sfărâmată cu furculiţa, un ou, apoi făină integrală de ovăz sau grâu şi le amestec bine într-un aluat nu prea subţire. Uneori adaug fulgi de cocos sau/şi pudra de roşcove, sunt sigură că funcţionează diverse alte combinaţii.

Le coc pe ambele parţi într-o tigaie antiaderenta, sau adaug o fărâmă de unt înainte să torn clătitele.
Copila le haleşte simple, uneori cu un strop de miere, alteori cu gem făcut de bunica. Misiune îndeplinită, copila bine dispusă, mama-să liniştită, end of story.

Voi ce reţeta salvatoare aveţi la micul dejun?
“Dosar de Mama” e şi pe Facebook.
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/