“Păi cum să nu-i faci găuri în urechi, doar e fetiţă. Nu te mai prosti atâta, iei cerceii cu tine în spital, îi fac acolo asistentele găuri, ţac pac, plânge puţin şi gata, aţi scăpat. Nu-i faci acum, dup-aia o să fie greu tare. O să o doară mai tare, o să plângă, o să-şi amintească, treaba ta…”
La noi e o practică foarte comună să se găurească urechile fetiţelor încă din maternitate sau la vârste foarte fragede. E o chestie ce ţine de tradiţie culturală, aşa se face, e aproape de neconceput ca o bebeluşă să nu poarte cercei, în ochii tuturor e confirmarea faptului că e o fiinţă de sex feminin. Se presupune din start că fetiţa va dori cercei şi acţionăm ca atare. Cred că la noi, cumva, imaginea fetiţei care nu poartă cercei, nu e completă.
Ele sunt adorabile, e adevărat. Cu moacele lor mici şi drăgălaşe, cerceii pot fi asortaţi cu ochii, pietricica aia strălucind în lobul urechii bebeluşei completează tabloul.
Nu sunt genul care să arunce cu bolovani şi să strige “huuuuooo, aţi chinuit copilu’, abuz, maltratare, puşcărie”, departe de mine gânduri de felul asta. În majoritatea cazurilor, procedura e simplă şi nu produce complicaţii, sănătatea copilului nu este afectată, aşadar nu cred că e cazul să exagerăm.
Totuşi, noi am hotărât ca Iris să nu poarte cercei. Nu deocamdată, cel puţin. Motivele nu-s deloc complicate:
Gândul că aş interveni cu “ajustări” de orice fel la corpul perfect al copilului meu, îmi dădea oarece fiori. Provocarea durerii fără să fie necesar, fără ca fetiţa să fie dispusă voluntar să o suporte pentru a-şi îndeplini o dorinţă.
Era frumoasă şi completă exact aşa cum venise ea lume, nu mi-am dorit nicio clipă să adaug ceva ca să o înfrumuseţez. Simţeam că cerceii vor fi un soi de distragere a atenţiei de la frumuseţea ei pură, inocentă.
Împodobirea lobilor urechilor nu i-ar fi adus nici un beneficiu copilului meu, singurii admiratori ai rezultatului am fi fost noi, adulţii. Iar asta îmi părea uşor egoist. Pentru că nu are cercei, Iris e admirată de mult ori ca fiind “ un băieţel frumos”, iar ăsta e un motiv de distracţie la noi acasă.
E corpul ei, nu vreau să decid eu în locul ei. Probabil că-şi va dori cercei la un moment dat şi când se va întâmpla asta, voi fi pregătită. O să o doară, de acord, însă în urma informaţiilor pe care le va avea referitor la ce presupune împodobirea urechilor, va decide singură dacă da sau ba.
Teamă de infecţie la un copil atât de mic.
Faptul că cerceii prezintă un pericol real în caz de înghiţire. Este puţin probabil să cadă din urechi, însă vai, cei mici sunt mai mult decât pricepuţi la asemenea boacăne.
Copilul se poate sufoca, esofagul poate fi rănit, pot apărea chiar şi leziuni interne.
De asemenea cred că în situaţia în care părinţii aleg să pună cercei bebeluşelor, ar trebui să nu aleagă cercei care atârnă. Există pericolul ca cea mică să tragă de ei din greşeală , să-şi rănească serios sau chiar să rupă lobul urechii. De asemenea cerceii se pot încurca în haine când îmbrăcăm/ dezbrăcăm copilul.
Ştiu că pentru cei mai mulţi părinţi e un eveniment important, o experienţă frumoasă şi pozitivă, însă noi am decis să aşteptăm.
La rândul meu, părinţii mi-au găurit urechile când eram suficient de mare încât să-mi amintesc. Ţin minte policlinica unde s-a întâmplat şi îmi amintesc şi că a durut. Însă evenimentul nu mi-a lăsat nici o trauma, doar bucuria faptului că aveam cercei, pentru mine e şi acum o amintire frumoasă.
Voi cum aţi procedat?
“Dosar de Mama” este şi pe Facebook.
Credit foto: www.todaysparent.com
Dosar de Mamă 
Draga mea nu stiu ce sa zic. ….daca as avea o fetita cu siguranta i-as pune cercelusi.
LikeLike
Am o fetita si i-am pus cercei.. Doar ca am fost foarte atenta la tipul cerceilor.. ceea ce de fapt si conteaza, cel putin pentru mine.. Durere? nu prea.. aceasta zona a urechiusei anatomic nu este inervata, asa ca depinde de atitudinea copilului vis-a-vis de doctorul sau asistenta medicala care se tot invart in jurul ei pentru a pozitiona corect locul “viitoarelor gauri”.. Intr-un final totul depinde de voi – parintii copilului! sanatate sa aveti!
LikeLike
Sănătate vă dorim și noi vouă! 🙂
LikeLike
Se face prea mare valva pe problema asta! Hai sa nici nu-i vaccinam pentru ca ii doare! E prea de tot! Dar la minus 15 grade putem face botez intr-o biserica si sa-l expunem dezbracat in fata a zeci de oameni in mana unui strain care-l afunda complet intr-o galeata! Totul in sljritul religiei, dar al copilului? Mai barbar si mai socant decat asta ce poate fi pentru un bebelus?! Banuiesc ca de botezat, ai botezat-o nu? Nu vreau sa improsc cu diverse vorbe, dar ne-am invatat sa fim prea ipocriti unii din noi si asta doar din dorinta de a fi diferiti.
LikeLike
Corect!
LikeLike
Ma regăsesc cu totul in ceea zici 🙂 Si noua ni se fac cam aceleași complimente “ce băiețel frumos” sau prin parc alte mamici o prezintă copiilor lor “uite mami un băiețel simpatic” care ma amuza rău pentru ca mai mereu este foarte feminin îmbrăcată( nu neaparat roz) si chiar are o figura feminină (e o dulce:) . Cat despre pericole mi se par reale si de luat in considerare. Mie mama mi-a pus de mică cercei si am tot purtat cercei pana cam acum 4 ani când ma enerva faptul ca ma răneau prin somn ii pierdeam des si nu mai găseam modele care sa ma reprezinte. Am ales fără discuție sa ii punem cercei când va dori ea si va înțelege care sunt pasii. Si am primit vreo 3 perechi de cercei de aur superbi , pe care ii va purta probabil când va creste si va fi conștienta ce reprezintă .
LikeLike
Nici eu nu port cercei des, mă deranjează și pe mine în timpul somnului. Eu pot face ceva în privința asta, îi scot și gata. Un copil mic însă nici n-are varianta asta.
LikeLike
Nici noi nu i-m pus cercei Antoniei 🙂 Lasam sa fie decizia ei. Motivele sunt in mare parte cele enumerate in articol 🙂
LikeLike
Nici eu nu i-am pus cercei fetitei mele. Va avea timp sa decida singura. Am asistat odata la aceasta operatie si fetita incepuse sa planga iar parintii nu i-au dat nici macar acest drept, obligand-o sa taca. Dublu abuz.
LikeLike
Si noi am ales sa nu ii gaurim urechiusele. Va fi decizia ei, este corpul ei.
LikeLike
Mie nu mi-ar fi placut daca parintii mei nu mi-ar fi facut gauri cand eram mica astfel incat sa-mi amintesc. Mare, nu cred ca as fi avut curajul necesar, decat in adolescenta si as fi suferit toata copilaria ca nu am cerecei.
LikeLike
Nu iti dezaprob argumentele, decizia ta e cea mai buna pentru copilul tau. Cred totusi ca gaurile date când sunt mici de tot nu dor, si ar rămâne in continuare decizia copilului, cand va creste mare, daca le va folosi sau nu. Stiu o singura persoana fara gauri în urechi: mama 🙂 care mereu si-a dorit dar n-a avut niciodata curaj, si si acum la aproape 60 de ani tot comenteaza ca se găsesc greu cercei cu clipsuri.
LikeLike
Îmi place tare diplomația ta! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mamica mea tot nu s’a grabit niciodata sa’mi puna cercei. Nu tin minte sa am vreo trauma psihologica din cauza asta. Doar ca, ca si orice fetita, care iubeste accesoriile, mai visam si eu sa le port 🙂
Decizia de a’mi gauri urechile am luat’o la 23 de ani, cand iubitul meu mi’a daruit o pereche de cercei. Totul a fost repede si fara durere. Si nu pot sa spun ca acest fapt mi’a adaugat mari emotii in plus.
De aia nu pricep, de ce se face asa galagie vis-a-vis de asta.
LikeLike
Mă gândesc ca e chiar o amintire faină, dacă primii cercei i-ai primit de la iubit 🙂
LikeLike
Fetitei i-am pus cercei cand avea 2luni; decizia a fost usor luata, deoarece eu am solicitat gauri in urechi prin clasa a VI-a…si nu pot descrie in cuvinte durere indurata 😦
LikeLike
Gaurile in urechi dor la orice varsta, indiferent ca are copilul o luna sau 10 ani. Eu i-am facut gauri fetitei mele si o luna si o saptamana a purtat cercei medicinali, cand i-am pus pe cei din aur in urechi a facut puroi. Mai bine procedam ca doamna din articol.
LikeLike
Sustin si eu parintii care decid sa nu gaureasca urechiusile micutelor!! Noi i-am pus cercei fetitei noastre cind avea 2 anisori, dar dupa asta mia parut rau, mereu avea probleme cind o imbracam/dezbracam, a facut si puroi………
LikeLike
” Pentru că nu are cercei, Iris e admirată de mult ori ca fiind “ un băieţel frumos”, iar ăsta e un motiv de distracţie la noi acasă.” … Daca asta e motiv de distractie …
LikeLike
E fetiță, cu sau fără cercei. See the joke right there? 🙂
LikeLike
Sunt cu totul de acord cu ceea ce scrieti! Pentru ce sa intervenim noi in a “modela” in vreun fel corpul perfect al unui copil nou nascut? Doar pentru ca asa ne cere traditia… Ha! Nu-i vad rostul. Eu am doua fete si ambele au gauri in urechi si poarta cercei, dar gaurile au fost facute cand au vrut ele, dupa ce l-am explicat procedura si au inteles-o. Si dupa ce m-au batut la cap indeajuns de mult ca sa-mi dau seama ca intr-adevar isi doresc asta si nu e doar un moft trecator. 🙂 Cea mare si-a pus cercei la 14 ani, cea mica asta vara cand avea 11 si jumate. Celei mici i s-a infectat putin una dintre urechi la schimbarea cercelului, desi am urmat intocmai instructiunile, dar fiind atat de mare ne-am descurcat usor.
LikeLike
Bună, mi-a plăcut foarte mult articolul și este o alegere perfect. Asa a făcut și mama mea iar la vârsta de 7 8 anișori eu am vrut cercei asa ca am mers mi.am ales cerceii apoi la spital. Mama încă rade când povestește pentru ca deși ma durea nu am plâns deloc, nu am scos nici măcar un sunet. Iar după prin casa ii spuneam mereu “nu.i asa ca sunt frumoasa”!
O alegere corecta cu siguranță va aprecia ca ai lăsat.o sa aleagă
LikeLike
Mulțumesc! Sper ca Iris a mea să aibă parte de o experiență similară, asta îmi doresc.
LikeLike
Sunt totalmente deacord. De ce i-as face gauri in urechi unui copil care nu poate decide pentru el, cand va dori, si daca isi va dori cu adevarat isi va pune. La fel am procedat si eu cu micuta mea. Am aceeasi parere si pentru botezul copilului, de ce sa luam decizii pentru el? Cand va fi suficient de mare incat sa stie ce isi doreste, va decide ceea ce vrea. Pentru asta nu inseamna ca nu trebuie sa il indrumi pe un drum bun, dar hai sa ii lasam pe ei sa experimenteze ;).
LikeLike
Mi-am pus cercei abia la 21 de ani (m-am codit timp de multi ani, desi imi doream cercei si ii aveam deja, pusi deoparte de bunica pt mine). A durut, si am aratat ciudat cu lobii urechilor inrositi la facultate (a durat vreo saptamana pana s-au vindecat). As fi preferat ca parintii mei sa imi fi facut operatia asta in frageda copilarie. Cheers, Iris H.
LikeLike
Sincer eu am fost dezamagita ca nu faceau gauri in urechi unde am nascut eu. I-am facut pe la 1 luna jumate ca nu gaseam sa imi faca. Nu vreau sa dezaprob nimic, dar motivele mi se par puerile. Nu sunt de acord cu articolul si sunt de parere ca mai rau doare cand sunt mai mari. Acum la faza ca se prind de haine…depinde de marime. Daca iei sa ii vina pana la majorat posibil, dar cei mai mici din comert sunt absolut ok, nu am patit niciodata sa se prinda de haine. Acum, fiecare cu alegerea lui, dar nu cu motive….banale
LikeLike
Eu am 2 fetițe destul de mari,9 și 7 ani.Celei mari i-am făcut găuri în urechi când avea un an, nu a plâns deloc, nu am avut nici probleme cu infecții sau lucruri de acest gen și e chiar bucuroasă acum ca are cercei! Celei mici aseară i-am făcut găuri abia la insistențele ei, în ultima perioadă m-a bombardat cu întrebarea: “Când mergem să îmi fac găuri?” . Nu a fost nimic traumatizant nici de această dată, a durut foarte puțin in momentul când i-a făcut gaură! Și mie mi s-au făcut găuri cam pe la vârsta de 6-7 ani și nu a fost așa ușor ca acum dar nu țin minte nici să mă fi durut chiar dacă s-a procedat așa cum știau bunicile, frecat lobul urechii cu sare și apoi făcut gaura cu acul, apoi pus un fir de ață provizoriu nu mai știu exact de ce :))
LikeLike
Eu am cercei dintotdeauna si in plus in liceu mi am mai facut inca 2 gauri pt ca imi doream 3 cercei intr o ureche. Din experienta spun ca nu doare, e ca o intepatura, dar intr adevar poate durea locul respectiv pana se vindeca (daca te lovesti, dar nu e o durerea foarte mare). Si nu cred ca se mai face cu acul atat timp cat acum 12, 13 ani cand mi am facut eu se folosea un fel de “capsator” tocmai ca operatiunea sa se faca foarte repede si sa nu doara. Deci nu cred ca e nimeni traumatizat cu atat mai mult un copil care nu isi va aminti.
LikeLike
Ai mei nu mi-au pus cercei cand eram mica, iar la 14 ani mi-au pus de gura mea. Am crescut inconjurata de fetite cu cercei si toata lumea ma cataloga drept baiat din cauza lipsei acestui accesoriu, pt ca eram mai tot timpul tunsa scurt. Nu, nu a fost traumatizant, dar nici placut nu a fost…mereu le invidiam in sinea mea pe prietenele de joaca ce aveau cercelusi asa de frumosi, iar eu nu…ai mei au tot amanat momentul pt ca am fost un copil bolnavicios.
Fetitei mele i-am facut gauri in urechi dupa botez pentru ca nasa ii daruise cercei la botez si ar fi insemnat sa o jignim daca nu ii poarta. Acum eu si familia mea (sotul si fetita) locuim in Norvegia unde parintii sunt priviti cu suspiciune daca le fac gauri in urechi bebelusilor (aceeasi poveste cu copilul care trebuie sa decida). Dat fiind ca locuim in Norvegia, intr-o societate in care nu exista aceasta traditie a cerceilor pusi bebeluselor, nu tineam mortis sa aiba, probabil ca daca nu ar fi primit cadou, nu ii cumparam. Dar daca fetita mea ar fi trait in Romania cu siguranta ii cumparam pt ca imi amintesc ironiile celor din jur la adresa mea pe aceasta tema. Deocamdata asta e societatea romaneasca si trebuie s-o acceptam cu bune si cu rele.
LikeLike
Eu i-am facut gauri fetitei mele inca din materninate. Eu am fost una din fetitele lasate sa aleaga, dar daca ar fi sa ma intorc in timp mi-as dori ca mama sa imi fi facut gaurile la nastere. A fost traumatizant si foarte dureros.
LikeLike
I-am pus fetiței mele cercei la aproape 4 ani . Si- a dorit ea foarte mult însă s-a întâmplat marele eveniment atunci cand a fost pregătită . I-am spus cum se va proceda , a înțeles si nu a avu curaj decât dupa câteva plimbări la bijuterie . Am fost foarte mândra de ea si am încurajat -o sa plângă daca o doare . A plâns puțin dar era foarte mandra de cercelușii mov pe care chiar ea i-a ales !
LikeLike
Aww, ce fetita curoajoasa 🙂
LikeLike
La fel ca tine!
LikeLike