Cum sa ajuti o proaspata mamica

mom-with-newborn-red

Asadar prietena ta cea mai buna, sora, cumnata sau sotia tocmai a nascut. Felicitari!

Pun pariu ca abia astepti sa mergi in vizita, sa-l iei pe bebe in brate, sa stati la o cafea si sa-ti povesteasca totul despre nastere. Glumesc!

Daca nu esti sotul sau o ruda apropiata, nici sa nu te gandesti la o vizita. Poate ca lauza e o persoana draguta si nu vrea sa-ti raneasca sentimentele spunandu-ti sa mai ai rabdare, dar crede-ma, nu te vrea acolo. Abia a ajuns acasa cu un bebelus, sentimentul de responsabilitate fata de nou nascut e coplesitor, oboseala acumulata dupa nastere si travaliu sau poate recuperarea dupa cezariana nu fac din ea tocmai gazda perfecta.

Poti totusi s-o suni. Poti s-o intrebi cum se simte ea. Dupa nastere oamenii tind sa uite de mama si se intereseaza doar de bebelus. Intreab-o daca o poti ajuta cu ceva si pune-te la dispozitia ei in cazul in care ar avea nevoie de tine.

Nu veni in vizita daca tu sau cineva din familia ta e racit.

Cand vii in vizita, spala-te pe maini inainte sa tii in brate bebelusul.

Daca are si alti copii, ofera-te sa stai cu ei o dupa-amaiaza.

Gateste-i! Nu pot sa insist destul pe partea asta. O proaspata mamica ce nu are ajutor de la bunici sau bona, face foamea de multe ori. Pentru ca intre alaptat sau muls cu pompa, adormit copil in brate, sterilizat biberoane, etc, pur si simplu nu gaseste timp sa manance. Gateste-i mai multe portii si congeleaza-le. Te asigur ca va aprecia.

Ajut-o cu menajul, n-are timp nici de asta. E important ca atunci cand bebelusul doarme, sa se odihneasca si ea. De multe ori insa, atunci va face menajul pentru ca nu are timp altcandva, asa ca orice ajutor va fi binevenit.

Ascult-o, incurajeaz-o sa vorbeasca chiar daca te-ai plictisit sa auzi cate scutece a murdarit ala micu si cat de dulce e cand zambeste. Nu uita ca asta e universul ei acum, nu te astepta sa vorbiti despre cum ai petrecut tu aseara in club sau ce a mai facut colega ta de birou.

Daca esti proaspatul tatic, nu uita ca tu esti sprijinul ei numarul unu. Are nevoie mai mult decat oricand sa stie ca inca sunteti o echipa, ca o sa faceti asta impreuna oricat de greu va fi.

Stim ca esti obosit cand vii acasa de la serviciu, ca poate ai avut o zi grea si seful s-a luat de tine pe nedrept. Indiferent cat de grea ti-a fost ziua, ia-i copilul din brate. Probabil ca a mancat cu bebelusul in brate, probabil ca si la baie s-a dus la fel. Elibereaz-o putin.

Vorbeste cu ea tot timpul, incurajeaz-o sa-ti spuna cum se simte. Nu subestima puterea depresiei postpartum, asigura-te ca iti zice daca se simte nelalocul ei.

Laud-o, spune-i ca face treaba buna si ca bebelusul vostru e norocos s-o aiba ca mama. Poate ca e nesigura, are nevoie sa auda asta.

Schimba scutece, oricat de neplacut este. Copilul e al tau si cand face numarul doi.

Faceti cu schimbul noaptea, ofera-te sa stai tu cu bebelusul doua nopti pe saptamana de exemplu, mai ales daca nu e alaptat.

Scoate doar tu copilul la plimbare si ofera-i mamei ragaz sa se odihneasca sau sa se uite pe pereti daca asa doreste.

Stai cu bebelusul si trimite-o pe mama la plimbare putin, permite-i sa iasa putin singura. Are nevoie.

Vorbeste cu ea tot timpul, nu uita ca esti probabil singurul adult pe care il vede toata ziua. Dupa o zi intreaga cu un bebelus plangacios, abia asteapta sa vada si sa vorbeasca cu un om in toata firea.

N-o face niciodata sa se simta vinovata, chiar daca nu face lucrurile exact asa cum ti-ai dori. Nu uita ca si pentru ea totul e inca nou.

Mergi la cumparaturi, ea de cele mai multe ori nu poate.

Intreab-o daca a avut timp sa manance, gateste-i o banala omleta daca atat poti.

E important ca intreaga familie sa-i fie aproape si sa o sprijine pe proaspata mamica pentru a-i asigura un start optim in aceasta mare si frumoasa aventura.

Voua cine v-a fost alaturi in perioada respectiva?

Sursa foto: www.sheknows.com

 P.S. “Dosar de Mama” e si pe Facebook

Cand nasterea nu poate fi cum mi-am imaginat

sad-woman

Mereu am admirat femeile care au nascut natural si intotdeauna mi-am dorit sa aduc pe lume macar un copil in acelasi mod. Asa cum au facut-o femeile dintotdeauna. Cu teama, durere si transpiratie, panica, travaliu si strigate, tot ce imi imaginez eu ca inseamna o nastere naturala.

Pentru ca nu, eu nu am nascut asa. Asa cum au facut-o mama si sora mea, asa cum si eu mi-as fi dorit.

Imi imaginez inca si acum cum trebuie sa fie cand dupa expulzie, copilul iti este pus la piept, cand durerea inceteaza si nu-ti vine sa crezi ca ai reusit. Ca tu singura ai facut totul. Tu, mama copilului, tu l-ai purtat, tu l-ai impins sa iasa in lume, tu l-ai nascut. Imi imaginez ca trebuie sa te incerce o stare euforica sa tii la pieptul tau un prunc nou nout, ud si gol, sa-i simti prima respiratie, sa-i vezi tu prima moaca botita, sa-l pupi usor, cu grija, sa-i soptesti bun venit pe lume si sa-l pui la san.

Sunt mioapa. Dintotdeauna probabil. Ochelari port de pe la 9 sau 10 ani. In adolescenta i-am purtat fix cand am avut chef, cum era sa-i pun pe nas cand asa ceva nu era cool deloc? Asta sigur nu m-a ajutat. E drept ca nici controalele oftamologice anuale nu prea le-am respectat si ca m-am dus la medic doar cand am simtit ca parca lumea se vede tot mai in ceata.

Doctorul ginecolog a vrut sa stie de la inceput ce dioptrii port cand i-am spus ca imi doresc o nastere naturala si m-a indemnat sa vad un oftalmolog cu care sa stabilesc cum ar fi mai bine sa nasc. Am stiut de indata ca recomandarea va fi pentru nastere cu cezariana, stiam si consideram o asemenea perspectiva nedreapta.

La oftalmolog am primit recomandarea ferma, asa cum am banuit, sa apelez la cezariana deoarece imi explica acesta, in situatia unei nasteri naturale, la momentul expulziei se poate produce o dezlipire de retina. Hmm, haide mai, dezlipire de retina?

Buuuun, am spus. Documentandu-ma, am ajuns la concluzia ca sunt femei cu dioptrii asemanatoare cu ale mele care au nascut natural fara efecte ulterioare asupra retinei sau macar a majorarii ulterioare a dioptriilor.

Asadar am hotarat sa merg mai departe cu decizia mea si sa nasc natural. M mi-a spus ca sunt inconstienta si ca ar trebui sa ma gandesc mai bine, ca doar nu vreau ca bebelusul nostru sa aiba mama oarba. Evident ca exagera ca sa ma convinga, insa eram neclintita, eu nasc asa cum vreau si pace.

Medicul ginecolog m-a informat calm, ca nu voi naste natural decat daca o voi face cu alt doctor si ca desi imi intelege dorinta de a aduce pruncul pe lume astfel, acest lucru nu va fi posibil deoarece el nu doreste sa-mi riste vederea.

Si acum cred cu tarie ca se exagereaza legat de subiectul asta si ca mama e cea care ar trebui sa decida, evident ca intelegand riscurile la care se supune, daca naste natural sau nu. Mi-as dori sa vad medici care sustin optiunea mamelor si care se straduiesc sa faca din experienta nasterii una pozitiva.

Am incercat fara success sa gasim un alt medic care sa fie de acord cu nasterea naturala la dioptrii de -5.

Am plans cu furie si lacrimi neputincioase de gravida zile in sir, nasterea naturala devenise doar o speranta desarta. Copilul nostru va veni pe lume cu programare, nu atunci cand va fi el pregatit, nu va trece prin procesul natural al nasterii, nu-si va folosi instinctul pentru a se naste. Medicul va face incizia. Copilul va fi nascut. Si gata.

Spre finalul sarcinii ecografia ne-a aratat ca Iris inca nu se intorsese, inca nu se pregatise de nastere. A fost in pozitie pelviana pana cand s-a nascut, asadar nasterea naturala iesea cu totul din calcul, indiferent de dioptrii. Doctorul ne-a spus in gluma ca fetita noastra e inteligenta, ca nu se intoarce in pantec ca sa nu-mi dea posibilitatea sa ma mai gandesc la nastere naturala. Ca sa nu-mi mai fac procese de constiinta.

Abia atunci am acceptat resemnata ideea de operatie cezariana.

Multumesc Iris, ca ai stiu mai bine decat mama ta si ca ai avut grija de ea!
Multumesc copila, ca nu m-ai lasat sa ma simt vinovata!

Voi ati reusit sa nasteti asa cum ati planuit?

  P.S. “Dosar de Mama” e si pe Facebook 🙂
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/?ref=hl

Lasă gravida in pace!

belly

În perioada sarcinii, am primit mai multe sfaturi decât în orice altă perioadă din viaţa mea. Dacă o să spui că nu vezi nimic rău în asta, înseamnă că n-ai fost niciodată însărcinată.

O gravidă e într-un roller coaster continuu, acum e veselă şi fără nicio grijă-n lume, acum da apă la şoricei şi e de neconsolat. Desigur că vinovată e năvala de hormoni din organism, însă e bine să ştii că şi tu poţi cauza asemenea reacţii unei femei însărcinate.

Nu uita că trupul ei trece prin modificări majore, că găzduieşte o viaţă nou-nouţă şi că toate astea o copleşesc.

E important să rămână calmă şi optimistă, să transmită doar vibraţii pozitive fătului din pântece. Aşadar nu-i da sfaturi dacă nu ţi le cere şi nu-i pune întrebări incomode!

Nu-i spune niciodată că s-a îngrăşat cam mult şi că o să-i fie greu să dea jos greutatea acumulată. Ştii că de cele mai multe ori n-are control asupra kilogramelor pe care le câştigă în timpul sarcinii? Sunt femei care pun nouă kilograme, sunt altele care pun treizeci. Ai grijă, dacă insişti pe tema asta, s-ar putea să se aşeze pe tine când nu eşti atent/ă.

Nu-i atinge burtica fără să ceri voie. Niciodată! Punct!

N-o întreba de ce naşte la stat/ privat. Sau cum vrea să nască, natural/cezariană? Are de gând să alăpteze sau să-şi hrănească bebeluşul cu formulă?

Fiecare femeie are dreptul să aleagă cum şi unde naşte, fără să dea explicaţii sau să se simtă vinovată legat de deciziile ei. Nu toate femeile pot naşte natural, nu toate vor asta. Şi e în regulă, e absolut în regulă să facă fix cum doresc ele.

E vital ca femeia să între în sala de naşteri împăcată cu decizia pe care o ia, e important să nu se simtă vinovată nicio clipă şi doar să trăiască intensitatea momentului.

N-o speria! Nu-i spune că greul începe după sarcină, că n-o să mai doarmă niciodată, că o să mănânce în picioare şi doar pe fugă, că viată ei s-a terminat şi că toată casa îi va mirosi veşnic a pipi. Nici că nu va mai arăta niciodată ca înainte. V-a descoperi singură în curând ce înseamnă viaţa cu un bebeluş şi momentele frumoase o vor ajuta să treacă peste cele grele.

Nu intra în detalii despre cât de tare doare. Travaliul sau recuperarea după cezariană. S-a informat, a citit şi a văzut toate filmuleţele alea de pe Youtube. E speriată şi fără să pui tu paie pe foc.

Lista poate continuă la nesfârşit, oamenii fac tot timpul remarci neplăcute şi pun întrebări nepotrivite femeilor însărcinate, dar eu mă opresc aici.

Te rog doar să laşi gravidă în pace, nu o mai speria!

Pe tine ce te întrebau oamenii când erai însărcinată? Ce sfaturi prieteneşti primeai?

P.S. “Dosar de Mamă” e şi pe Facebook 🙂

Inceput de drum

1

Cand ne-am intors din concediu, inainte de Craciun, M mi-a sugerat sa fac un test de sarcina. Era adevarat ca ne doream amandoi si planuisem un bebelus, facusem si vizita medicala cu cateva luni inainte, insa totusi o asemenea perspectiva parea destul de indepartata in viitor.

Asa ca m-am distrat si mai tare cand M a argumentat de ce-mi sugereaza testul. “Ozzy stie ca esti insarcinata, mi-a spus mie, te miroase de cand ne-am intors. Nu vezi ca tot pe la burta si fundul tau adulmeca?”

Trebuie sa recunosc ca l-am banuit pe M de o usoara insolatie, febra, stiu eu, o fi dat cu capul de tocul usii. Ozzy e ciobanescul nostru german negru, un bezmetic care ne roade trandafirul din curte, papucii, sapa gropi in toata curtea, raspunde la comezi cand are chef si pupa pe oricine vine in vizita. Serios, cum ar putea el sa stie daca-s eu gravida, ma intrebam.

Am facut totusi testul, doar n-o sa-i spun barbatului c-a luat-o pe aratura, ca un caine nu ii poate zice nimic, cu atat mai mult ca uterul meu incepe sa sufere modificari si se pregateste sa primeasca chirias.

Negativ, testul era negativ. Recunosc ca am incercat o usoara dezamagire, desi nicio clipa nu crezusem ca as putea fi insarcinata.

Dupa primul test, nu m-am mai putut gandi la altceva. Daca totusi sunt? Daca?

Asa ca am mai facut unul. Pe care n-am stiut prea bine sa-l citesc. Pe cutie scria ca pentru prosti: o liniuta nu sunteti insarcinata, doua liniute sunteti insarcinata. Dar pe testul meu aparea o linie. Una clara. Si inca un soi de umbra in locul celeilalte liniute, abia vizibila.

Am stabilit ca o experta in ale testelor ca nu sunt insarcinata si am decis sa inchei subiectul asta.

Insa dau si testele astea un soi de dependenta, altfel nu inteleg de ce in ultima zi a anului m-am oprit in prima farmacie, de unde am cumparat inca doua teste. Nu de alta, dar sa fiu sigura de data asta.

Sigura am fost, da. Sigura ca nu vad bine. Doua teste cu cate doua liniute de-un rosu aprins imi confirmau ipoteza lui Ozzy. Eram intr-adevar insarcinata. N-am lesinat, n-am strigat in gura mare, n-am topait intr-un picior, n-am auzit clopotei angelici, nici trambite n-au cantat cat m-am holbat surprinsa la ele. Am primit vestea cu un calm ce nu ma caracterizeaza.

M a primit vestea stand jos, zambind timid, linistit si privindu-ma in ochi putin mirat. Cum Ozzy stia deja, nu ne-am mai complicat sa-i spunem ceva, l-am scarpinat intre urechi si am plecat sa cumparam bere fara alcool pentru revelion.

Asa incepe povestea ei. Povestea unei flori. Una de Iris.

La voi cum a fost?

  P.S. “Dosar de Mama” e si pe Facebook 🙂
https://www.facebook.com/Dosar-de-Mama-579769225497577/?ref=hl